Alina MIHĂESCU

Viaţa ne poate oferi situaţii care de care mai surprinzătoare, ne poartă pe suişuri şi coborâşuri ca-ntr-un carusel, cu fericiri de neimaginat şi tragedii de nesuportat. De la mărire la decădere e o cale dacă nu scurtă, adeseori abruptă. Cu cât cazi de mai sus, cu atât doare mai tare. Asta doar dacă eşti sus cu adevărat. Căci sus pe scara evoluţiei nu înseamnă nici bani, nici funcţii, ci demnitate, onoare şi puterea de a face bine în jur. La prima vedere diferenţa dintre un judecător şi un infractor este ca de la cer la pământ. Teoretic, sunt două contraste ce ne definesc societatea mult încercată, susul şi josul, măritul şi decăzutul. Practic, sunt reprezentanţii a două categorii ce conlucrează, una fără alta nu-şi au rostul. De fapt, o simbioză care, pe teren mlăştinos, naşte monştri. DEX-ul defineşte simbioza ca pe o formă de convieţuire reciproc avantajoasă între două specii diferite de organisme. Cu alte cuvinte, cam ceea ce a făcut fosta judecătoare Geanina Terceanu, condamnată la 5 ani şi 6 luni de închisoare pentru luare de mită în dosarul Transferurilor. Curat transfer au provocat cei aproape 200.000 de euro primiţi mită, potrivit dosarului; transfer de pe poziţia de onorabil magistrat la cea de condamnat. Dar suma nu e cea mai spectaculoasă parte a acestui dosar. Din totalul banilor, o strălucire aparte o au cei 10.000 de euro plasaţi de Cristi Borcea în geanta doamnei Geanina. Explicaţia pe care fosta judecătoare o dă vizavi de miile cu pricina este demnă de celebritatea de can-can dobândită de-a lungul vremii de fostul finanţator al clubului Dinamo. Geanina Terceanu recunoaşte că s-a întâlnit cu Cristi Borcea într-un cadru amical, dar spune că a văzut abia acasă banii pe care îi primise şi nu i-a restituit pentru că n-a vrut să reia legătura cu Borcea. Cireaşa de pe tort este însă explicaţia doamnei Geanina: a crezut că banii i-au fost puşi în geantă pentru că... „ne-am plăcut reciproc”. Abia aici e credibilă judecătoarea noastră, pentru că termenii „plăcere reciprocă” şi „Cristi Borcea” merg perfect în aceeaşi propoziţie. Acuma înţeleg de fapt că pe doamna judecătoare n-o doare nimic, pentru că doamna judecătoare n-a căzut de sus. Cine n-a primit vreodată 10.000 de euro, aşa, din simpatie, mâna sus! Săracilor şi antipaticilor care suntem!