Lucian AVRAMESCU

Profesorul doctor Eduard Apetrei a împlinit 80 de ani. Pe 11 octombrie. E o cifră care pare rotundă, dar e asimetrică și plină de raze, ca un astru viu care arde necontenit, fiindcă n-a stat o clipă în geometria calmă a cercului, muncind, învăţând și, mai ales, salvând inimi. E lung și drept ca un plop însufleţit, cu o căldură pe chip care încurajează. Mai poate învăţa un profesor universitar la vârsta asta? Poate și o face ca pe o îndatorire de ”a ţine pasul”. Cu ce domnule profesor, cu cine, când dumneavoastră aţi format generaţii și generaţii de cardiologi încât e plină Europa de doctorii cardiologi care v-au fost învăţăcei? Cu ce să ţineţi pasul, fiindcă aţi fost mereu un precursor, aducând noul cel mai nou în cardiologia românească?

Profesorul e suplu ca o vedetă de la Hollywood, schiază când își permite scurte vacanţe, face sporturi diverse, înoată. Inima, pentru a bate constant, ritmic, are nevoie de antrenament pentru viaţă. Iar un exemplu de urmat e inima lui, supusă zilnic la cazna generoasă a muncii. La ora 7,00 deschide, de ani și ani, cabinetul lui primitor de la parterul Clinicii de Cardiologie ”C. C. Iliescu”- Fundeni. Dascălul a avut la rându-i dascăli. Cuvântează la congrese în ţară și în străinătate ale cardiologilor lumii, împărtășind din vastele sale acumulări într-un domeniu care progresează mereu. O dovadă e tomul, ieșit de la tipar zilele astea, dedicat istoriei acestui mare spital al inimii și care poartă numele unei somităţi a domeniului. Istoria Clinicii de Cardiologie ”C. C. Iliescu”, carte apărută în aceste zile, este nu doar un studiu cuprinzător, cu date de istorie a unui domeniu relativ nou al medicinei, desprins din medicina internă, ci și un omagiu. Omagiu celui ce l-a chemat pe calea cardiologiei, drum din care nu s-a mai abătut. Omagiu celui care dă numele Clinicii din uriașa curte a Fundeniului spitalicesc. Cine parcurge această carte, chiar nemedic, are ce învăţa despre, cum zicea italianul Cesare Pavese, ”meseria de a trăi”.

Cardiologia e o medicină sensibilă. Profesorul Apetrei o explică în numeroasele lui cărţi (17 până acum), două date publicului studenţesc și de specialiști ai inimii recent. În 2015, profesorul publica un fel de biblie de 1200 de pagini, ”Cardiologia Clinică”. Acum vine cu acest nou tom dedicat Clinicii C. C. Iliescu. E o producţie scriitoricească formidabilă, dacă o așezăm în lungul raft de bibliotecă având una după alta cărţi ale profesorului Apetrei. La ele se adaugă, anexă la producţia cărturărească, intervenţiile la congrese în ţară și în străinătate ale cardiologilor lumii, comunicările știinţifice, împărtășind din vastele sale acumulări într-un domeniu care progresează mereu.

Da, profesorul mi-a dăruit ultimele sale două cărţi cu care intră, voinicește, în cifra 80. Să scriu despre ele? Mă pricep puţin. Încerc să mă formez, an după an, în priceperea de a înţelege oameni, personalităţi, modele de muncă. Profesorul Apetrei e un model pentru doctori și nu numai. ”Am înţeles de timpuriu îndatorirea umană de a face bine semenilor”, îmi declara, într-un vechi interviu, Profesorul. Da, e o îndatorire pe care o împlinește exemplar. La mulţi ani, domnule Profesor Eduard Apetrei! Să vă bată inima cu căldură și energie, mai departe, învăţându-le și pe ale noastre să facă la fel.