Veştile rele nu sunt întotdeauna ce par a fi. Depinde de punctul de vedere, la propriu. Dintr-al meu, salut vestea demiterii Consiliului de Administraţie al Televiziunii Române, opinând că ceea ce a făcut Irina Radu cât s-a aflat la conducerea celei dintâi instituţii media din România a fost pe de o parte un act de obedienţă maximă, pe de alta un mare fâs. Aşa că era de mult cazul să lase locul vacant. Nu l-a lăsat de bună voie, dar parlamentarii membri ai comisiilor pentru cultură au respins miercuri raportul de activitate al conducerii SRTV pe anul 2016 şi, în consecinţă, Consiliul de Administraţie a fost demis. Teoretic asta ne dă speranţă, iar persoana propusă s-o înlocuiască, ca şi CV-ul ei, tot. Practic însă, rămân multe semne de întrebare, iar problema cu obedienţa, probabil, nerezolvată. Director interimar validat deja de Parlament este Doina Gradea, un profesionist care are în spate două decenii de muncă în Pro TV. Muncă la vârf, ceea ce cântăreşte semnificativ. Ea însăşi reclamă nevoia de schimbare în TVR date fiind emisiuni realizate şi difuzate la televiziunea publică cu rating zero, despre care spune că nu mai pot rămâne pe post. O remarcă de bun-simţ, mai ales că doamna Gradea e obişnuită să lucreze cu ratinguri la polul opus. Aceste înalte standarde îmi par mie dătătoare de speranţă. Diferenţele dintre mediul privat şi cel de stat sunt însă atât de mari încât mi-e teamă că experienţa din Pro va păli. Ba mai mult, acesta nu este cel mai descurajator aspect. În timp ce echidistanţa ar trebui să fie marele atu al televiziunii publice, Doina Gradea este un om cu susţinere politică. Este membră din partea PSD a fostului Consiliu de Administraţie al TVR. Mi-e teamă că acesta este argumentul pentru care azi asigură interimatul la conducerea televiziunii. Nimic ilegal în asta, numai că la uşă bate un an electoral. În 2018 avem alegeri parlamentare, iar în 2019 ne votăm preşedintele. Mizele sunt foarte mari, mai ales în actualul context, iar canalele de comunicare sunt instrumente importante. Politica se face peste tot, în sediile partidelor, în parlament, la guvern, dar şi la piaţă, la cafea sau la televizor. De fapt, acesta din urmă este elementul comun, căci la televizor se întâmplă toate, iar ceea ce ar trebui să fie perfect transparent este adesea o folie colorată în funcţie de sigla partidului. Mai avem multe de făcut în privinţa democraţiei noastre personalizate, dar stăm şi foarte bine prin comparaţie. În anul de graţie 2017, România are multe probleme în zona libertăţii de expresie, dar se poate şi mai rău. Regele Arabiei Saudite a semnat un decret prin care le permite femeilor să şofeze. O să fie bine şi acolo. Peste 1.000 de ani.