Începe şcoala – tristeţe maximă. Nu pentru elevi, pentru ei e firesc să nu fie încântaţi de acest eveniment, aşa e mersul lucrurilor. E o tristeţe generală, pentru noi toţi, ca societate, pentru că autorităţile nu respectă Legea Educaţiei şi subfinanţează sistemul, pentru că şcolile nu sunt autorizate şi deci periculose pentru copiii noştri, pentru că ministrul Învăţământului îndeamnă părinţii să nu-şi trimită copiii la astfel de şcoli fără să le ofere alternativă, pentru că iar nu sunt manuale, dar avem compendii, pentru că mii de elevi n-au în şcoli apă şi căldură, pentru că există încă prea mulţi dascăli necalificaţi, iar cei cu acte în regulă nu sunt toţi competenţi, cum ne-am dori. Pentru că salvarea nu vine de nicăieri, nici măcar din interior, unde era ultima speranţă. Sindicaliştii din domeniul Educaţiei s-au dovedit, de-a lungul anilor, a fi cei mai ineficienţi şi incapabili dintre sindicaliştii acestei ţări să câştige ceva pentru mai binele breslei. Nici n-a început încă anul şcolar şi am aflat că Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ a anunţat că, din 2 octombrie, va protesta dacă Guvernul nu se angajează să soluţioneze problemele salariale ale angajaţilor din sistemul de educaţie. Am râs spasmodic, zgomotos, pentru că încordarea sindicaliştilor din Învăţământ seamănă cu cea a unui pui de Gostat. Fac rămăşag că nu vor obţine nimic nici de data aceasta. Și pentru că la omul sărac nici boii nu trag, sistemul de Educaţie nu e doar văduvit de reprezentanţi sindicali capabili. Profesorii acestei ţări nu au niciun coleg Bica sau Gobej. Știu bine că sunt dascăli care au renunţat la meseria lor din considerente materiale, dar şi morale, tocmai pentru că devenise nedemn să pretindă că educă, să se lase duşi de nas, iar ei să facă exact acelaşi lucru cu elevii lor. Au plecat, dar n-au avut puterea s-o facă vocal şi vizibil. Poate că erau epuizaţi şi n-au mai găsit energie să-şi strige public dezamăgirea, nu-i judec pentru că au ales să meargă pe alt drum, dar îmi doresc ca indignarea care înghite oameni să nu fie mută. Pentru că poate cea mai de preţ valoare pe care ar trebui s-o insuflăm copiilor noştri e curajul în numele adevărului.