Lucian AVRAMESCU

Un ”om de afaceri”, de fapt un om cu îngrijorări, muncind zi şi noapte pentru a-şi ţine vie o activitate pe care a iniţiat-o, mi-a spus cât de ”criminală în nedreptatea ei” este impozitarea pe cifra de afaceri. Am ascultat, încercând să pricep, cu toate că nu excelez în domeniu.
Citesc, azi, o ştire de presă: ”Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat că, luni, va lua o decizie cu privire la impozitul pe cifra de afaceri”. EL O VA LUA, EL.
În televizor, informaţia este acompaniată de trecerea lentă a domnului politic respectiv, pe un coridor al clădirii făcute de Ceauşescu, utilizând sudoarea plebei, şi care se cheamă azi Parlament. Acolo locuieşte domnul Dragnea, în biroul în care plănuise să stea Împuşcatul, şef peste Parlament şi peste Guvern. Faţa celui mai puternic politician al momentului indică siguranţă şi o îngâmfare de copac singur într-o pădure de crăci. Aparatul de filmat îl petrece înamorat şi ne arată, în timp ce ştirea curge, aducând alte detalii despre ”coaliţie”, fundul care pare lat, din ce în ce mai lat al omului politic ajuns în vârful vârfurilor. Mă întreb de ce respectiva televiziune n-a tăiat partea cu curul preşedintelui PSD? Cât timp a curs această imagine, omul din prim- plan, fie văzut din faţă, fie văzut din dos, avea un secund fără identitate, cu misiunea de anexă pentru a completa un decor. Calitatea lui de simplu parlamentar nu era demnă de conţinutul ştirii. Știrea se complica inutil dacă spunea: domnul Dragnea, în imagine, însoţit de domnul X… Domnul X nu şi-a dobândit calitatea de a fi.
Dragnea, de obicei, are în dreapta şi stânga doi aghiotanţi politici. Ei formează rama, passepartout-ul, pun în valoare Valoarea, portretul central, istoric ca Vodă. Acum e doar unul în însoţire, fiindcă un şef trebuie să fie mereu înconjurat şi nu-şi îngăduie ştirbirea de personalitate de a umbla singur, ca Eminescu pe malul mării. Pandalia singurătăţii e doar pentru visători, iar omul politic nu e visător niciodată. Nu poate coborî la calitatea de scrib.
După ce-l va asculta, plictisit şi indiferent, pe premierul pus de el, raportând în faţa ”coaliţiei”, adică în faţa lui, cum e cu impozitarea cifrei de afaceri, Dragnea va ieşi în faţa presei cu aerul biblicului Solomon care a judecat o cauză şi dă verdictul aşteptat cu sufletul la gură de poporul tot mai rărit al capitaliştilor români. El şi doar el va decide, chiar dacă alături poate fi, pentru întregirea decorului, coalizatul Tăriceanu.
Când televiziunile, coborâte la starea de vasalitate, nu se mai dezlipesc cu ochii lor de sticlă de un politician, imortalizându-i nu doar mimica desenată de ochi şi mustaţă, ci şi mimica feselor, e de rău. Cineva, ”becher”, mi-a povestit că a participat, cu Mazăre şi alţi câţiva granguri, la o vânătoare în Teleorman, organizată de preşedintele Consiliului Judeţean, nimeni altul decât Dragnea. ”Uite, zicea, vedeţi pădurile alea? Sunt toate ale mele. Vedeţi dealurile alea? Sunt ale mele! Toate erau ale lui. Ale lui ca preşedinte. Vorbea ca Ceauşescu, singurul care a crezut că ţara toată e a lui”.
Respectivul decide azi, când ţara toată e a lui, cum va fi cu impozitarea pe cifra de afaceri. Zeci de cameramani îşi potrivesc aparatele spre a nu pierde nimic din faţa omului providenţial, din profilul său mândru şi din, fireşte, curul îngândurat.

P.S.

Gata, s-a terminat! Impozitarea pe cifra de afaceri nu se mai aplică. Deocamdată!