Alina MIHĂESCU

Ne zbatem de multă, nepermis de multă vreme, să facem cumva să investim în infrastructura sportivă şi de agrement. De parcă ar trebui să ne convingem pe noi înşine că sucevenii chiar şi-ar dori asta şi că au realmente nevoie de un spaţiu destinat mişcării fizice. Ori asta este mai mult decât evident. Fie că vorbim de sală polivalentă, implicit a sporturilor, fie de bază de agrement, am rămas în urma multor oraşe în această privinţă. Și nici măcar nu îndrăznesc să ne compar cu Clujul sau un alt oraş reşedinţă de judeţ. Ne-au luat-o înainte Gura Humorului şi Fălticeniul, doar pentru că s-au mişcat mai cu talent. Au investit bani europeni, exact aşa cum vrea acum primarul Ion Lungu să facă pentru ştrandul de la Iţcani. Este o dublă bucurie să aflu asta: o dată pentru că îmi plac iniţiativele ce au beneficiar direct comunitatea şi a doua pentru că firma particulară care a administrat ştrandul Iţcani în ultimii ani a intrat în insolvenţă. N-am avut noi norocul să-şi ia mai repede jucăriile şi să plece acasă, pentru că ce-a făcut acolo respectivul agent economic se cheamă bătaie de joc. La vremea lui, ştrandul de la Iţcani era o grozavă bază de agrement. A fost una dintre moştenirile realmente valoroase lăsate de regimul trecut. Din nefericire, bazinul mare, cu dimensiuni olimpice şi trambulină de concurs, a fost măcelărit. Din considerente economice şi cu voia nu ştiu cui, administratorul ştrandului a modificat forma bazinului şi a dărâmat stâlpul trambulinei. La ce costuri implică, înapoi nu cred să-l facă cineva vreodată, dar şi dacă l-ar face ar merita tot respectul. Primarul Sucevei are un plan şi a anunţat că vrea să atragă fonduri europene pentru a moderniza ştrandul şi a-l reda circuitului. Înţelegem că a fost cuprins în proiectul european „Centrul multifuncţional Iţcani”, unde mai figurează un sediu de primărie şi cinematograful „Arta”. În principiu, vestea preluării de către municipalitate şi a modernizării ştrandului este nu bună, ci minunată. Nu pot însă să nu mă gândesc la perioada de refacere, la anii ce vor trece până când un astfel de proiect va deveni funcţional. Deja a început să miroase a vară, iar vacanţa e la o aruncătură de băţ. Deocamdată ne bălăcim în suc propriu, până ajungem să înotăm poate se termină şi ştrandul.