Ceea ce li s-a servit profesorilor şi medicilor de către Ministerul Muncii este, ca să păstrăm un limbaj civilizat, josnic. Pentru că mai era, probabil, nevoie, PSD ne-a mai demonstrat o dată că promisiunea electorală se cheamă astfel cu un motiv şi aşa trebuie să rămână. Nu este deci de mirare că în campanie, ca şi după altă jumătate de an, în care Olguţa Vasilescu a împărţit cu generozitate bugete numai de ea imaginate şi de nimeni înţelese, a ajuns în punctul de a comunica public ingratul anunţ că măririle de salarii promise bugetarilor nu se mai pot face aşa cum anunţase. S-a concluzionat în birourile factorilor de decizie că profesorii şi medicii mai pot aştepta, că tot s-au dovedit a fi răbdători şi înţelegători. La fel de normal este şi sentimentul de revoltă pe care-l încearcă în aceste momente reprezentanţii acestor bresle care ameninţă cu mişcări sindicale. Pentru profesori, omeneşte vorbind, e firesc să se simtă umiliţi şi „cu cuţitul la os”, storşi de orice resursă motivaţională ce ar trebui să-i ţină până în martie, anul viitor. Numai că posibilul protest despre care vorbesc în aceste zile dascălii este ales în cel mai prost moment cu putinţă. Este inadmisibil să profite de examenul de bacalaureat aflat în plină desfăşurare pe care ameninţă să-l boicoteze pentru a reuşi să se impună în negocierile cu guvernul. Demersul iniţiat de Colegiul Naţional al Liderilor FSLI de a organiza un protest de amploare în perioada bacalaureatului ar putea perturba întregul calendar de admitere în învăţămîntul superior, dar mai ales vieţile unei generaţii întregi de elevi. Este exact aşa cum Consiliul Naţional al Elevilor şi Asociaţia Elevilor din Constanţa au exprimat oficial, „o abordare injustă şi lipsită de profesionalism. Cu ce este vinovată această generaţie de elevi pentru lipsa unei finanţări salariale corecte şi pentru nerespectarea promisiunilor guvernamentale?” Într-o manieră impecabilă, tot elevii răspund atrăgând atenţia că este „fundamental" ca bacalaureatul să se desfăşoare în contextul prestabilit, astfel încât… niciun absolvent al ciclului liceal să nu aibă de suferit din cauza mişcărilor de protest ale federaţiilor sindicale. Nu este în interesul nimănui ca peste 100.000 de candidaţi la examenul de bacalaureat să fie sacrificaţi, ca mijloc de presiune. Dacă am ajuns în situaţia în care elevii sunt mai degrabă capabili decât profesorii lor de a înţelege realităţile şi de a acţiona în consecinţă, aş zice că stăm bine. Căci educaţia se face pe termen lung, iar de incapabili care nici să-şi bage singuri în traistă nu pot ni s-a cam luat.