Lucian AVRAMESCU

Îi zic lup singuratic fiindcă nu mai ştiu pe nimeni, ca el, rămas prizonier unei pasiuni mistuitoare pe care eu o consider nu doar vitală pentru om, ci nobilă, iar alţii, mulţi din păcate, o cred perimată. O întreagă industrie propagandistică a defăimării laptelui se dezvoltă vertiginos. De ce? Îmi scapă. Doctorul veterinar Mihai Petcu se ocupă de peste o jumătate de secol de crescut vaci pentru lapte. Ferma lui din Pantelimon numără peste 400 de văcuţe Holstein şi ani şi ani a vândut, formând nuclee de vaci performante, viţei şi juninci de prăsilă, în toată ţara. Și eu am o văcuţă de la Mihai, de pe când fiica mea Luciana era mică şi avea nevoie de lapte natural. Acum copilul are aproape zece ani, iar din prăsila văcuţei s-au făcut trei vaci cu lapte, un taur şi acum, de câteva zile, o viţică. Dăruiesc tuturor prietenilor brânză şi lapte, iar Luciana, în pofida necazurilor legate de lipsa unui îngrijitor nebahic, nu mă lasă să înstrăinez nimic. Dar altul e motivul acestor însemnări. Am citit, acum câteva minute, pe fondul goarnelor care sună neîncetat că laptele e cancerigen, că te omoară din faşă, că îţi strică burta, o ştire prin care un nutriţionist spune că ”laptele este singurul aliment de pe pământ care n-are contraindicaţii”. L-am sunat pe prietenul meu Mihai, blândul lup singuratic, cu ochi albaştri, care a hrănit cu vacile lui pruncii lumii, dându-le hrană sănătoasă. Vorba lui e alinătoare uneori, alteori tăioasă şi polemică. Munceşte, de când se ştie, ca un rob, dar îşi găseşte timp să-şi mângâie nepoţii, să ajute un amărât, dar şi să râdă la o glumă bună. Îl las să vorbească. Am deschis subiectul laptelui ”dăunător sănătăţii”. Se înfurie. ”Sunt, zice doctorul, picturi rupestre de acum 6.000 de ani din peşterile egiptene, am şi eu albume cu ele, în care sunt reprezentate scene cu mulgerea vacilor. Tot ce se spune despre lapte e aiurea. Nu-i sănătos laptele? Nu-s sănătoşi cei care proliferează astfel de aberaţii. Chinezii au importat din Europa, în ultimii doi ani, 14 milioane de vaci pentru lapte. Turcia a importat, tot în ultimii doi ani, 8 milioane de vaci din Europa. Păi ăştia vor să-şi omoare populaţia? E o tâmpenie să spui că laptele e rău. Nu există nicio zoonoză, adică o boală care să se transmită de la animal la om, în lapte. Eu fac permanent teste, iar animalele sunt vaccinate. Beneficiarii laptelui fac la rându-le teste de celule somatice, care indică sănătatea ugerului şi numărul total de germeni, indicator de lapte sănătos şi curat. Am animale din 1973 importate din Danemarca, la rându-le venind din alte zece generaţii de animale sănătoase. Românii din oraş consumă un litru de lapte în medie pe săptămână, iar la ţară de câteva ori mai mult. Sunt mai sănătoşi orăşenii decât ţăranii? În ţările europene se consumă de şase ori mai mult lapte decât în România. Sunt ceilalţi europeni mai bolnavi ca noi, sau noi deţinem un loc fruntaş la numeroase boli grave?”
Am rămas tăcut. "Mă mai auzi?" – întreabă doctorul. "Te aud", zic. "Ar trebui să te audă alţii".
L-am lăsat pe doctorul Mihai Petcu să dezvolte, cu o elocinţă greu de biruit, subiectul care face temelia de stâncă a muncii şi vieţii lui. E laptele un subiect, în contextul în care politica înoată voiniceşte în altele, ca în mocirlă? Este, devine, atunci când nu mai e. Iar vacile din România, ţară care avea şapte milioane în '89, iar acum puţin peste un milion, dispar. Dispar ca pelicanii, ca dropiile, acompaniate de o nepăsare. Dispar, încet, încet, şi crescătorii, pasionaţii, dăruiţii acestei meserii de crescător de animale. Multe sate au păşunile pustii, iar iarba se lasă păscută doar de lună, în pustietăţi nocturne.