Sfera de interes a unei naţiuni este indicator pentru importanţa şi puterea acesteia. Iar conţinutul buletinelor de ştiri e relevant în acest sens. O naţiune mică, lipsită de forţă, care îşi caută încă propriul drum, va fi mereu interesată de ce se întâmplă în apropiere, pe uliţă, de cine pe cine a mai agresat, cine de cine a divorţat sau ce năstruşnicii mai fac celebrii interlopi. Dincolo de curiozitatea naturală pentru aria din apropiere, pe care o are orice consumator de ştiri, naţiunile debusolate par să aibă o apetenţă sporită pentru proximitate. Nu le interesează ce se întâmplă dincolo de satul sau de târgul lor, darămite în afara ţării. Lumea largă este de fapt foarte mică, tărâm de „poveste” pentru naţionalismul ce le alimentează nevoia de recunoaştere. La polul opus, se află naţiunile puternice, care contează decizional şi pe care le interesează nu doar oamenii şi faptele, ci şi consecinţele. E destul să urmărim un jurnal de ştiri transmis de o televiziune britanică sau franceză şi să constatăm ce pondere au ştirile externe, fie că informaţia vine de la Bruxelles, Berlin sau Washington, fie că ceva se întâmplă în inima Africii. Totul e important şi cu cât aflăm mai multe, cu atât înţelegem mai bine contextul şi propriul rost. Accesul la informaţie este o libertate nepreţuită de care ne bucurăm cu cât îl folosim mai mult. Sâmbătă, Ankara a blocat accesul pe teritoriul Turciei la site-ul Wikipedia, cea mai mare enciclopedie online din lume. Teoretic, atâta vreme cît noi, românii, nu suntem afectaţi, informaţia ar putea părea lipsită de importanţă. Judecând mai mult însă, dacă rămâne valabilă, decizia Ankarei este extrem de gravă, iar în context internaţional Turcia e foarte aproape, chiar dincolo de uliţă. Dar ca să înţelegem ce ni se întâmplă, e nevoie să ridicăm ochii din pământ şi să încercăm o privire de ansamblu, aşa cum fac cei din clasele mari.