Alina MIHĂESCU

Bag mâna-n foc că nu ştiţi cine este Brigitte Trogneux. Nici nu aveţi cum, pentru că nu vă e clar, deocamdată, nici cine e Emmanuel Macron. Dacă vă spun însă cu alte cuvinte, veţi înţelege imediat despre cine e vorba. Aţi auzit probabil, măcar din întâmplare, că duminică, în Franţa, a avut loc primul tur al alegerilor prezidenţiale – un scrutin esenţial pentru viitorul Europei şi al lumii. Dar, dacă nici asta nu v-a atras atenţia, cu siguranţă aţi aflat despre candidatul francez căsătorit cu o doamnă cu 25 de ani mai în vârstă decât el. Ba chiar mai dramatic, doamna cu pricina i-a fost profesoară. Strigător la cer, imoral, inadmisibil şi multă, multă băşcălie - asta a fost reacţia generală a publicului vizavi de, foarte posibil, viitorul preşedinte al Franţei. Nouă, românilor, ni se pare absolut firesc ca Donald Trump să fie însoţit, la propriu, de o mult mai tânără, frumoasă şi delicată doamnă Trump. Nu ne deranjează, ba chiar ne place şi empatizăm perfect cu personajul. Aşa e legea firii, un bărbat oricât de bătrân, portocaliu sau respingător ar fi, îşi permite, dacă e potent financiar, să cumpere orice şi mai cu seamă femei apetisante, de vârsta propriilor copii. Dacă femeia e şi emigrantă, e trofeul ideal. Cazul lui Emmanuel Macron este taman pe dos, cum numai Europa cu America pot fi. E limpede că în privinţa cuplului francez nu se poate vorbi în termeni de business şi nici măcar de vânătoare de trofee, dar situaţia invită la scandal de presă, dată fiind apetenţa publicului pentru spectaculos. La ce scor a obţinut duminică Macron şi la ce şanse are de a deveni preşedintele Franţei, e limpede că electoratul francez a digerat această informaţie şi a trecut cu eleganţă peste picanterie. Românii însă nu pot să accepte aşa ceva. Fie e pudoare, fie comic de situaţie, fie invidie, aşa ceva nu există! Nu ne interesează cine e Brigitte Trogneaux, nici de ce anume a ajuns să-şi ia un soţ cu un sfert de secol mai tânăr, deşii unii sigur au o explicaţie pentru asta. Nu vrem să ştim exact nici cine e Macron acesta, atâta vreme cât nu e nici macho, dar nici garcon. Dar tocmai pentru că tânărul politician are ceva realizări semnificative care ţin de alte performanţe decât cele masculine, nu pare a fi unul de-al nostru. Ca urmare, nu ne rămâne decât să ne dăm coate şi să râdem bărbăteşte pe sub mustaţă. Ca trăsătură generală, se poate spune că suntem misogini, dar dacă vrem, găsim noi energie să fim şi puţin misandrini.