Mă uit la propria-mi maşină pe care, din lipsă de timp, n-o duc la spălătorie săptămânal. E atât de murdară că-mi vine să merg pe jos. Degeaba însă, pentru că de pe jos vine mizeria. Se ştie că în această perioadă a anului iese la iveală toată murdăria depusă din septembrie încoace. Ne aşteptăm la asta, suntem obişnuiţi cu praful şi noroiul, dar ne intrigă faptul că, totuşi, la alţii se poate. La alţii primăvara vine curată, cu soare şi în pantofi. La noi firma de salubrizare are de strâns mormane de gunoaie pe lângă care spălatul străzilor cu detergent pe care îl sugerez este o nimica toată, o fiţă. Apropo, am plătit de curând impozitele la primărie şi am remarcat că cea mai mare sumă e pentru salubritate. Nu pentru casă, nu pentru maşină, ci pentru curăţenie. Dar nici aşa nu e de-ajuns. Mă rog, revenind la maşina cea murdară, n-avem de-ales – să ne facem abonament la spălătorie şi timp s-o frecventăm. Ce ne facem însă cu mijloacele de transport în comun care circulă pe aceleaşi străzi şi care deservesc mii de suceveni care au ajuns să nu mai vadă pe geam în ce staţie sunt. De vreo săptămână autobuzele nu mai pot fi spălate pentru că pompa cu presiune s-a defectat. E nevoie de una nouă care costă 10 mii de lei. Dacă o astfel de sumă a ajuns să fie o problemă pentru mersul normal al unei societăţi publice, ceva nu e în regulă. Problema ridicată de administratorul Societăţii de Transport Public Local, prin intermediul presei, este absolut legitimă. El spune că situaţia actuală ar fi putut fi evitată dacă proiectul propus a fi prins în bugetul local al municipalităţii sucevene anul trecut n-ar fi rămas la stadiul de intenţie. TPL solicită o spălătorie proprie, care să presteze servicii şi contracost celor interesaţi, precum şi o staţie ITP, care ar scuti societatea de o grămadă de cheltuieli, ba chiar ar aduce şi venituri suplimentare. Nu e nevoie să fii mare om de afaceri ca să înţelegi oportunitatea unui asemenea proiect, iar Consiliul Local ar trebui să-l susţină deplin. Cu gândul la pantofii de primăvară, sperăm că suntem în asentiment.