A trecut 8 Martie, se sting în farfurii mucenicii, primăvara continuă cu brize dinspre munţi. Strălucesc, pe Victoriei, limuzine care ard în soarele primăverii bijuteria lor metalică. Lumea s-a schimbat profund. Versul trăsurii din vremea lui Eminescu şi Caragiale a rămas fără rimă. Maşinile, vizionabile pe bulevardele pariziene sau berlineze, se bulucesc la semafoarele metropolei de pe Dâmboviţa, mai numeroase ca peste tot. Ce e normalitate, acolo, aici e ţigănie opulentă, ciomagul scos din bolidul fain, la o enervare pe trecere, spre a pedepsi o scăfârlie pietonală obraznică.
Spre a nu muri neinformat şi bleg, deschid, împins de obligaţii ziaristice, trei programe de ştiri din ”BBC-ul sau CNN-ul” autohton, al camerei în care revin de afară, unde bate vântul soarelui şi e primăvară în blana oilor şi au dat ghioceii în capre. Aflu despre sinuciderea unui prezumtiv hoţ falimentar şi despre arestarea a patru preşedinţi de companii băştinaşe, niciuna străină, care au furat o jumătate de miliard euro. Au mai furat cinci parlamentari, doi miniştri şi sunt, în aşteptare, 1200 de dosare cu personaje înalte care cică au furat sume de miliarde euro.
Lângă mine, în curtea poliţiei comunale, au fost deşertate trei căruţe cu crăci furate pesemne din pădurea mea fiindcă eu cumpăr lemne pentru centrala termică. Nişte hoţi amărâţi, puşi pe furat spre a se încălzi.
Mă mut cu butonul pe alt program unde ştirile sunt concentrate tot pe hoţii. Un cetăţean întreabă ce se petrece cu banii încasaţi de domnul Stat ca taxă de mers pe asfalt sau pe arătura şoselei. Acolo ar fi vorba de o jumătate de miliard de euro pe care statul l-a jucat la alba-albastra. Se puteau, zice el, face zeci de kilometri de autostradă, dar banii au fost păpaţi. De cine? De domnul Stat!
Trag concluzia că nu suntem o ţară de hoţi, ci avem un stat hoţ, care ne ameţeşte ca la alba-neagra, ne…
De ce e iubit de români statul care, indiferent de regim şi culoare politică, îi fură? E un fel de masochism politic jucat de blegi. Echipe tot mai numeroase de inspectori aleargă din firmă în firmă pentru a le căuta de chitanţe, să le afle un suc decontat fără îndreptăţire, să le certe de ce nu au plătit înainte de salarii, înainte de mărunţişul la cutia milei, banii datoraţi Statului, prioritar în toate încasările şi ultimul când are datorii faţă de contribuabil..
Afară e primăvară. Statul s-a pitit în Bucureşti. Aici dau ghioceii, mici lămpaşe pe coastă. Statul, care ne scuteşte electoral de impozite, va pune apăsat alte impozite care să astupe golănii, şmecherii, peşcheşuri. Aştept impozitul pe zâmbet şi pe toporaşi. Nu suntem un stat al hoţilor, ci doar un stat hoţ. Nimeni, până acum, n-a îndrăznit să pună cătuşe celui mai mare hoţ care, de 27 de ani, tot tâlhăreşte.