Alina MIHĂESCU

Dacă ar fi să ne comparăm cu un înotător, noi suntem începătorul, cel care vrea să devină campion, dar care abia are curajul să intre în apă, se zbate mult, aiurea, şi reuşeşte cu greu să se ţină la suprafaţă. Toată strădania nu face decât să-l obosească teribil. Sleit, îşi analizează efortul şi concluzionează că nu merită. Şi totuşi, cum naiba reuşesc ceilalţi? Răspunsul este simplu şi mereu acelaşi, pentru că oamenii contează, iar deciziile administrative sunt luate pentru cetăţeni. Suntem în situaţia de a ne bucura de normalitate şi de a citi despre ea sub formă de ştire de presă. De lunea viitoare, sucevenii se vor putea folosi de stadionul Areni pentru a face mişcare în aer liber. Pe pistele de atletism, cetăţenii acestui oraş pot alerga zilnic, cu excepţia duminicilor şi a perioadelor în care, pe stadion, se desfăşoară meciuri sau alte competiţii. E absolut firesc ca de bunul comunităţii să beneficieze contribuabilii. Această decizie anunţată de viceprimarul Marian Andronache ar trebui să fie contagioasă ca principiu şi să se extindă către altele care ţin tot de zona administrativă. Din aceleaşi motive, spaţiile verzi ale oraşului, parcurile ar trebui redate oamenilor. Aşa cum apa e de băut şi aerul de respirat, la fel e iarba verde de admirat, de atins sau de călcat, că, ce să facem?, suntem bipezi. Măsura de amendare pentru călcarea spaţiului verde este atât de absurdă, încât e incalificabilă. Sigur că argumentul costului întreţinerii spaţiului public e valabil, dar aceste investiţii se fac din bugetul local constituit din banii contribuabililor. Noi plătim, noi cheltuim, noi consumăm. Reprobabil nu e să calci iarba, oricât de gazon ar fi ea, ci să distrugi cu vădite intenţii băncile sau să vandalizezi arborii şi florile. Nu comportamentul natural trebuie inhibat şi pedepsit, ci faptele care dovedesc atitudinea distrugătoare, infracţională. O judecată de bun-simţ aduce după sine şi măsuri de bun-simţ. Doar aşa învăţăm să înotăm.