Alina MIHĂESCU

Umorul şi mesajul subînţeles sunt calităţi de preţ, dovezi de inteligenţă garantată. Sunt instrumente ale criticii, foarte utile ca arme împotriva cenzurii sau ca supape în situaţii greu tolerabile. Noi, românii, avem exerciţiu în zona asta, ba chiar am deprins un anume rafinament. Pe clasicul „haz de necaz” îl avem probabil în ADN, dar nivelul la care am ajuns e mult deasupra. Ne permitem să râdem atunci când doare mai tare, iar cei mai evoluaţi fac asta şi cu sine. Apropo de dezincriminarea unor infracţiuni, că tot e subiect la zi, citisem o opinie potrivit căreia machiajul femeilor ar trebui să fie trecut pe lista tipurilor de abuzuri ce vor fi iertate, căci despre înşelăciune vorbim atunci când bărbaţii cad victime. Iar primăvara, cad, nu glumă. Întrebaţi orice bărbat şi-o să vedeţi că primăvara expune public tot atâtea provocări câte femei vezi pe stradă. În funcţie de cultura din care provenim, cenzura, ţinuta şi modul nostru de exprimare pot duce la situaţii paradoxale, aflate la polul opus mesajelor cu dublu sens specifice spiritelor libere. Celebrele premii Oscar decernate cu doar câteva zile în urmă au adus momente de tot felul: de suspans, de fericire, de penibil, de uimire, de revoltă. Deşi am crede că noi, cei din lumea democratică, le-am văzut pe toate având acces la orice informaţie legată de acest subiect, nu e chiar aşa. Cu toată libertatea noastră de a face analize cu iz politic despre marele câştigător şi protestul Hollywood-ului faţă de preşedintele Trump, cu toată îndrăzneala actorilor de a se abate de la scenariu doar pentru a transmite un mesaj cu sens ascuns, Orientul a reuşit să uimească din nou. Nu pentru că pelicula iraniană a câştigat premiul pentru cel mai bun film străin, ştim că arta şi calitatea sunt la îndemâna tuturor, ci pentru falsitatea prin care unii aleg să comunice. Din motive numai de ei înţelese, un post de televiziune iranian a modificat ţinutele celebrităţilor de la Oscar din cauza decolteurilor. Silueta lui Charlize Theron, cea care a înmânat trofeul, a fost blurată şi modificată în PhotoShop, aşa încât să nu i se vadă pielea, umerii şi braţele goale. O astfel de decizie este cenzura însăşi, este înşelăciune în numele pudorii fără sens, e impostură ridicolă a unei lumi care îşi face sieşi rău. Din perspectiva asta, nu-i aşa că România e o ţară minunată?