Lucian AVRAMESCU

Cu nimic, fiindcă asta e regula pe Dâmboviţa. Râurile de miere curg – mai ales în campaniile noastre – cât ţin vârtejurile de promisiuni. Apoi se usucă. Ne-am putea alege cu nişte învăţăminte. Dar noi nu învăţăm nimic, niciodată, orice s-ar petrece aici sau în lume. Prin Trump sau prin Hillary, americanii sunt tot aici, la noi. Nu-s sigur dacă şi CU noi.
Moale ca o pisică, vioaie când nu dădea în hipocalcemie, Hillary n-a fost pe gustul americanilor care l-au preferat pe ”nebunul” de Donald. Ea reprezenta vechiul politician – abil, hârşit, cântărind cuvintele, pitind sub ele promisiunile sau ameninţările. Trump a părut, mimând o semiţicneală, natural, neexperimentat în curvia politică, bădăran cu şi fără măsură. A promis că face zid în faţa arabilor (SUA e plină de musulmani americani şi nu ştiu unde va putea face zidul!), s-a răţoit la femei (el care a avut până acum trei neveste şi-i cam plac fustele, visându-le pe toate date jos), rezolvă războaiele şi nu exclude să rupă NATO. Cine vrea să se apere, s-o facă pe banii lui! Adică noi, românii, pentru a da un exemplu minor, care ne-am pomenit în bătătură cu Deveselu, şi figurăm ca inamici pe hărţile militare ale muscalilor, vom hrăni cu cârnaţi şi cu trotil electronic armia aferentă. Cam astea rezultă din declaraţiile de campanie, iar campaniile – şi la americani – sunt cel mai hidos exerciţiu public de minciuni.
Am un prieten, Radu. V., arhitect român care trăieşte, după ce a fugit de frica lui Iliescu şi a minerilor, în SUA. E cetăţean american acum şi mi-a spus că votează cu Trump. Toţi românii de aici votăm cu Trump, mi-a mărturisit el telefonic acum o săptămână, iar aseară m-a sunat să-mi anunţe Victoria. El speră, pentru România, o schimbare pe care o sper şi eu. Ce să-i spun? Că la noi sunt, de 26 de ani, tot ăia. Ei sunt ”noua clasă politică”, ei promit, ei se aleg, ei îi critică pe cei vechi că n-au făcut autostrăzi (aseară o spunea unul care, ca premier, n-a făcut un centimetru de autostradă), ei care au vândut ţara şterg pe jos cu vânzătorii de ţară? Ce să-i spun? Că în toate sondajele (şi-n America, toate sondajele o dădeau victorioasă, la scor, pe Hillary) iese câştigător virginul PSD care, de la Iliescu încoace, conduce de 26 de ani România, toate punctele cheie fiind ale lor, fie că au fost la putere sau, formal, în opoziţie? Ce să-i spun? Că soarele răsare când Dragneaponta răsare, ca şi atunci când arhitectul părăsea ţara fiindcă fusese în Piaţa Universităţii?
Au vândut România, spunea un politician ieri care aproape că lăcrima de durere, el care a fost ministru al banilor ţării ca şi Udrea în guvernul precedent. Discursul era rostit din Casa Poporului, făcută, sub dictatură, de români. În casa aia, era ambiţia lui Ceauşescu, tot, de la fier beton, piatra cioplită din munţii noştri, candelabre, fire optice, mobilier, tehnologie de vârf băgată în temelii, era făcut în România. Azi nu mai face România nici măcar un fir de telefon clasic, un cablu, o sârmă, un ghivent. Cumpărăm scaune din Italia, şerveţele din Brazilia. Nimic nu mai putem produce. Aveam o industrie proastă, dar funcţională. Azi nu mai avem decât guri – din ce în ce mai rare în patria natală - care consumă praz din Egipt, usturoi din China şi carne ieftină, din rezervele expirate ale NATO. N-am avut patrioţi, ci doar hoţi. Că o spun eu e una. Dar o aud la televizor de la o muhaia penală care a fost mereu la putere şi scapă de orice decont în faţa poporului jefuit.
România trebuie să înveţe de la SUA, zice românul-american! Aş! – mormăi eu. Vom face Statele Unite puternice! – zice Trump. Păi puternice au tot fost, cu toate că au un milion de miliarde de dolari datorii faţă de China. Sau mai mult. Ce se va alege din discursurile electorale ale noului locatar de la Casa Albă? Va face el zid în faţa arabilor migratori în urma unor războaie din care SUA n-a lipsit? Îi va pune la punct pe cei cu deprinderi homosexuale, obligându-i să-şi ia neveste cu fustă? Va juca în hora frăţiei cu Rusia, ambele superputeri având interese care să încingă cuptoarele industriei militare, aducătoare de uriaşe profituri. L-a felicitat Putin! Şi ce dacă? Aşa se face. Şi Trump a vorbit despre măreţele fapte ale rivalei Hillary pe care ieri, în campanie, jura s-o bage la puşcărie pentru trădare, iar azi o medaliază.
Cu ce s-a ales România din alegerile americane? Cu nimic, ca de obicei. Ce învaţă politicienii, siguri pe ei ca nişte cădelniţe atârnate de barba lui Dumnezeu, că vor câştiga, şi unii, şi alţii? Aproape că nu mă interesează. M-ar interesa, în schimb, ce înţelege poporul român, cel jefuit – nu de străinătate, ci de ai lui, fiindcă ai noştri au vândut la fier vechi tot şi au măcelărit tot şi şi-au umflat de 26 de ani buzunarele conturilor şi şi-au tras averi fabuloase – din alegerile de peste Ocean. Tare mă tem că nimic, iar de mâine ne luăm de gâlci pe uliţă, unul spunând că Ponta e mai patriot ca Dragnea, iar altul că Cioloş e mai drăgălaş în iubirea de ţară decât mama Gorghiu.