Un alt sport practicat cu dexteritate de români este spălatul pe mâini. Nu la propriu. Căci la capitolul igienă ştim bine cum stăm - mai răruţ că-i mai drăguţ. Ne vaccinăm natural. E vorba de spălatul pe mâini ca să scapi de o responsabilitate. Se dă o anume situaţie de rezolvat şi pentru că n-avem chef să ne complicăm existenţa, o plasăm altuia. Cel mai adesea, victime ale acestor situaţii sunt oameni neajutoraţi care chiar nu au de ales, care nu se bazează nici pe bani, nici pe cunoştinţe, pe nimic. Exact cum s-a întâmplat în cazul bărbatului din Fălticeni plimbat de la un spital la altul doar pentru că era un caz complicat. Omul cântăreşte 261 de kilograme. Să ne imaginăm în ce condiţii se hotărăşte o persoană într-o asemenea stare să recurgă la ajutorul medicilor. Este limpede că durerea era mare, că urgenţa era urgenţă, că nu mai putea răbda, odată ce a ieşit din casă. Ajuns la Suceava, la Spitalul Judeţean de Urgenţă, bărbatul a fost evaluat în secţia de chirurgie, iar medicii au hotărât că poate fi tratat la Fălticeni. L-au trimis pe om cu ambulanţa, dar medicul de la Fălticeni n-a fost de aceeaşi părere, opinând că locul pacientului ar fi la dermatologie, secţie aflată în altă zonă a oraşului. Acesta din urmă a fost, se pare, cel mai onorabil, spunând lucrurilor pe nume – că nu are paturi care să reziste greutăţii bărbatului. Şi cu asta basta, du-te acasă! Aşa s-a trezit bărbatul de 261 de kilograme în stradă, în frig, până când a venit din nou ambulanţa care l-a dus iar la spital şi unde, nemaiavând încotro, l-au internat. Nu trebuie să fii medic să-ţi imaginezi că un astfel de pacient e un caz complicat, că suferă de cine ştie câte afecţiuni şi că ar avea de fapt nevoie de o comisie medicală care să-l îngrijească. Dar la noi, de ce să-ţi baţi capul când poţi să-l pasezi altora? De ce să pleci acasă cu satisfacţia rezolvării unui caz deosebit, când poţi s-o faci relaxat cu mâinile curate? Sau spălate.