Lucian AVRAMESCU

Cu niciunul dintre cei doi politicieni de mai sus n-am avut onoarea sau ghinionul să dau nas în nas. Convocat în Parlament să dea raportul, de stăpânul său, fiindcă PSD l-a uns, premierul a raportat ce-a făcut. Ce? Mai nimic. Domnul Dragnea, ochi şi urechi, i-a reproşat subalternului Cioloş, din fruntea Guvernului, în faţa marii adunări a aleşilor, că a distrus ţara, că n-a construit, zidit, bibilit (adică, mă gândesc eu, fabrici, uzine, autostrăzi), în concluzie, nu e patriot. Asta cu patriotismul m-a dat gata. Şi eu umblu după un guvern de patrioţi şi nu-l aflu. Liderul PSD m-a lămurit şi acum ştiu unde-l descopăr: reproşându-i celuilalt că nu e, înseamnă că el e. Patriot. Că de la paşopt, neicuşorule, adică din ‘89 încoace, tot un fel de dom’Dragnea patrioţeşte şi patrioţeşte, şi patrioţeşte peste construcţiile bunăstării naţionale de nu ne mai vedem din ţărâna nenorocirii, dar n-a apucat niciodată la putere.

Ălălalt, subalternul Cioloş, pe care şeful său din binomul politic PSD – PNL îl poate puşca afară în doar 24 de ore dacă vrea, a ridicat nasul şi a replicat obraznic că nu învaţă el patriotism de la un demagog şi nici limba română a populismului de la Dragnea. Tare. Tari amândoi. Să vezi cum se ciorovăiesc pe România doi patrioţi e un spectacol rar, în care te traversează înfiorări, ca la ascultarea imnului naţional sau la trecerea batalioanelor pe sub Arcul de Triumf. Sutele de patrioţi din subordinea domnului Dragnea, Parlamentul întreg aproape, a aplaudat pe cine trebuie şi s-a încruntat la adversarul indicat. Fiindcă acum ştiu că distrugerea României s-a petrecut în lunile de când guvernează ”gaşca bruxelleză a lui Cioloş” şi sunt mari speranţe ca, în sfârşit, la putere să vină patrioţii, în sfârşit, zic, după 27 de ani, aştept încrezător, pe o ploaie strâmbă la Sângeru, lumina curcubeu.

Era timpul ca PSD să guverneze. Era timpul ca patriotul Dragnea, alergând umăr la umăr, strigându-şi printre dinţi prietenia cu patriotul Ponta, să vină în sfârşit la conducerea României. Cine-mi garantează asta? Poporul care se exprimă prin sondajele prietenului sociolog Pieleanu. La două seri o dată, aflu că domnii din ”opoziţie” (cei care au validat guvernul cioloist), urcă în iubirile naţiei depăşind, în curând, sută la sută, amorezi. Ultimul sondaj o arată pe fosta jurnalistă Firea drept cea mai iubită femeie din ţară, preferata pentru Cotroceni a românilor, iar cel mai iubit pentru Palatul Victoria se vede, prin foaia de hârtie a lui Pieleanu, personajul bicefal Dragneaponta, despicarea siamezilor făcându-se sângeros într-o zi, ca orice despărţire chirurgicală de fraţi aortic lipiţi.
Da, e bine. Va fi adică. Dealurile, rezonând parcă la bucuria mea, au început să se lumineze. Spre Salcia, direcţia Braşov, piuie în cer ţiganca aripată a unei vrăbii mici, ţiglele casei vechi ies din cenuşiul ploii de noaptea trecută şi capătă o strălucire de melc răsărit de sub frunze, Ora, una din căţelele mele Brac, cască lung. Câinii simt şi ei, în felul lor, bucuriile istoriei.