Lucian AVRAMESCU

O copilă de 15 ani, rămasă paznic de far în România, fiindcă tatăl – plecat în Portugalia să adune ceva bani pentru fiica adorată – era greu de văzut, iar un frate mai mare dispăruse şi el în lumea largă, a devenit personaj de presă. Autoeducându-se prin televizor, adolescenta a purces la un gest la care a dus-o capul şi anturajul: a furat economiile tatălui, pitite undeva în casă. Cele câteva zeci de mii de dolari, bani câştigaţi în ani de babacul truditor pe schele, s-au prefăcut rapid în ceea ce formează deliciul şi tovărăşia copiilor de azi. Adică un smartphone ultimul tip, ceva ţoale de fiţe şi, întrucât avea un iubit mai mare cu trei ani, l-a ”împrumutat” cu restul sumei să-şi cumpere o maşină bengoasă, ceea ce acela a şi făcut. Munca în străinătate a migrantului care visa să repare sărăcia de acasă şi să asigure copilei dragi, care ”învăţa bine”, o studenţie cu tot ce-i trebuie, s-a spulberat. Cât de vinovată e copila? Cât de victimă e tatăl? Suntem tentaţi să anatemizăm fiica şi, la grămadă, copiii de azi care, văzându-se cu dinţii crescuţi, ”muşcă din bunici şi din părinţi”, ca într-o cântată şi răscântată piesă a lui Tudor Gheorghe. Nu m-aş grăbi şi aş mai ”cujeta niţel”, ca ardeleanul lângă girafă, înainte de a risca un verdict.

În tinereţea mea jurnalistică m-am confruntat, profesional, cu un caz petrecut în Drumul Taberei. Semănă întrucâtva cu cel de mai sus, numai că acea întâmplare nu e doar aberantă, ci şi sângeroasă. Un adolescent, cam de aceeaşi vârstă, era crescut de un bunic, singur şi el după repetatele decese din familie. Părinţii copilului muriseră amândoi într-un accident. Bătrânul, pensionar, căra după el şi blestemul de a se mişca anevoie, aşa că viaţa şi-o petrecea mai mult în pat. Gătea chinuit ceva băiatului care venea din ce în ce mai târziu de la şcoală şi cerea din ce în ce mai des bani de cheltuială. Enervat că bunicul nu-i dădea destul, cu toate că-l bănuia ”putred de bogat”, a decis să-l ucidă şi să-i ia banii din salteaua pe care o ţinea apărată cu corpul lui uscat de ani şi suferinţă. Anchetatorii – cazul a fost luat şi de presă – au constatat că bunicul, omorât prin înjunghiere, avea în saltea mai multe carnete CEC, toate pe numele nepotului care urma să beneficieze de ele când ajungea la maturitate. Adolescentul asasin găsise sub saltea doar 25 de lei, bani lichizi, pe care i-a şi luat, alergând cu ei la amicii de dezmăţ. Dezmăţ, mai puţin e drept, se găsea şi atunci, cu mai puţine ramificaţii.
S-a stricat generaţia copiilor de azi? Nu cred. Totul ţine de mediul în care cresc. Dacă este igienic, protejând copilul de contaminările multiple, de lumea microbiană în care trăim, sunt şanse să-l salvăm. Poate fi el învăţat să se apere de o societate profund agresivă şi puturoasă în multe din datele ei? Greu, fiindcă societatea îţi trimite, pe sub uşă şi prin micul ecran, prin gaura cheii şi prin spectacolul stradal, scârboşenia. Îţi intră în viaţă din toate direcţiile, şcoala a devenit, în mult privinţe, locul unde nu se învaţă carte, ci se iau lecţii de sex şi drog. Profesorii, ca şi părinţii, sunt adesea biruiţi. Un sondaj recent arată că doar trei la sută din copii îşi iau modele de viaţă profesorii de elită, oamenii care au făcut prin trudă o carieră stimabilă, cei mai mulţi dorindu-şi să fie ca şefii de găşti din cartier sau ca vedetele din televizor. Ce vedete lansează şi cultivă televiziunile? Le avem zilnic, dacă nu ştim să închidem la vreme, sub privire.
Copila de 15 ani a furat banii strânşi de tata, plecat la muncă afară, pentru a se plimba, ea şi iubitul de 18 ani, cu o maşină ”bengoasă”. Lumea în care se mişcă spre atât a condus-o. Televizorul şi strada îi prezintă zilnic găunoşi avuţi, pleznind de îngâmfare, sfertodocţi plini de bani şi săraci cu duhul, până la utilizarea unui limbaj din trei cuvinte. De ce n-ar fi ca ei? De ce nu s-ar bucura de banii strânşi de babacul pentru ea, pentru iluzoria ei studenţie, şi păstraţi în borcan, fiindcă băncile îl fură şi n-avea încredere în ele? Copilul, crescut în absenţa iubirii, lăsat pe mâna unei societăţi agresive şi bolnave, a devenit ca ea. Dar, cum spuneam, nimic nu-i nou. Numai că accidentalul devine azi molimă, iar anomalia crimei, fapt curent.