Alina MIHĂESCU

Oraşul Suceava este una dintre puţinele aşezări urbane distruse cu bună ştiinţă, cu centrul vechi demolat din temelii, în numele binelui tuturor, fără a se ţine cont de nevoia şi opinia comunităţii. Aşa era sistemul în perioada comunistă: omul conta mai puţin, partidul ştia totul. Din păcate, după mai bine de două decenii, omul contează la fel de puţin, iar partidul, oricare ar fi el, crede că e omnipotent. La scară mai mică lucrurile stau astăzi fix la fel, nu se mai demolează centrul oraşului, că nu mai e, dar se dispune de spaţiile publice comune, după bunul plac şi interes al unora. Concret, Primăria, cu al ei departament de Domeniu Public, a decis desfiinţarea unui loc de joacă şi amenajarea unei parcări de reşedinţă. Este vorba despre unul dintre cele mai vechi cartiere ale Sucevei, Areni. La doar câteva blocuri distanţă de Primărie, la Bazin, după cum îl cunosc sucevenii, e aglomeraţie mare. Sedii de firmă, cabinete medicale, executori judecătoreşti şi avocaţi, ei şi clienţii acestora au transformat zona într-o junglă de autoturisme. Sute de maşini parchează zilnic, haotic, pe spaţiu verde, printre copaci, pe locul de joacă. De fapt, oriunde, pentru că oricum nimeni nu are nimic de spus. Locul de joacă amenajat în anii '60, odată cu ridicarea cartierului, a fost cel mai la îndemână să fie „cucerit” şi însuşit de şoferi. În anii '90 mobilierul de joacă a fost mutat de pe groapa de nisip în bazin, pentru ca acolo să poată parca autoturismele. Pe părinţi nu i-a întrebat nimeni ce părere au despre faptul că în loc de nisip copiii se vor juca pe beton, pe copii nici atâta. S-au adaptat la situaţie şi şi-au julit genunchii aşa cum o făceam cu toţii, odată. Mai nou, nici asta n-a mai fost de-ajuns. Maşinile sunt şi mai multe, copiii la fel de puţin importanţi. În contextul în care Primăria a anunţat cu surle şi trâmbiţe că modernizează toate cele 73 de locuri de joacă din oraş, la Bazin, accesoriile cu pricina au dispărut cu totul. Primul gând, naiv, a fost acela că vor înlocui complet mobilierul şi vor moderniza locul de joacă, cu covor elastic, aşa cum au promis. Al doilea gând a fost să întrebăm totuşi autorităţile, căci oamenii din zonă habar nu au ce se petrece sub nasul lor. Nu i-a întrebat nimeni ce şi-ar dori, dacă au nevoie de loc de joacă. Au luat în considerare doar solicitările, îndreptăţite de altfel, pentru reamenajarea parcării. Au întocmit un proiect, l-au aprobat în Consiliul Local şi au anunţat public că acolo se va amenaja o parcare de rezidenţă. Niciun cuvânt despre locul de joacă, niciun plan. Ceea ce probabil nu ştie Primăria este că în zonă sunt mulţi copii şi că acolo, între blocuri, e o poziţie foarte potrivită pentru un loc de joacă. Amenajarea unor noi astfel de părculeţe nu reprezintă un câştig pentru suceveni, atâta vreme cât pe cele vechi le radem de pe faţa pământului. Nevoile oamenilor sunt multiple, iar prioritizarea lor doar după criteriul solicitărilor nu e corectă. Nu ne-am dori ca Primăria Suceava să aplice principiul „Copiii nu votează, deci nu contează”, aşa că sperăm în mintea cea de pe urmă a românului şi găsirea unei soluţii din care să iasă mulţumiţi şi şoferii şi copiii.