Lucian AVRAMESCU

 Al doilea om în stat ca funcţie, Călin Popescu Tăriceanu, preşedinte al Senatului, instalat în acest post de PSD, este acuzat de procurorii DIICOT de mărturie mincinoasă. Unii politicieni îl apără cu înverşunare, alţii îl critică şi-i cer demisia.

Victor Ponta, PSD, fost premier, scrie pe facebook:

”Deci lista celor de care Dl. Iohannis a vrut să scape cât mai repede ca să nu mai conteze propria sa incompetenţă: Victor Ponta, Liviu Dragnea, Gabriel Oprea, Crin Antonescu şi acum Călin Popescu Tăriceanu din politică; Tiberiu Niţu, Alina Bica, Horia Georgescu – din instituţii (George Maior a avut abilitatea să plece la timp)! Sau poate şi Dan Condrea?! Pe cine mai are Dl. Iohannis pe listă ca să ştim cine se pregăteşte de audieri?

PS – şi sigur că acum aşteptăm să iasă Dl. Iohannis să ceară demisia lui Tăriceanu. Dacă fura nişte case cu acte false putea să rămână în funcţie, aşa nici vorbă!

Update – Iohannis e prea obosit de muncă şi nu a ieşit el personal să-i ceară demisia. Au sărit în locul lui cei doi maidanezi Stan şi Bran (Gorghiu şi Blaga pe numele din buletin). Brrr, ce mai chelălăie la Tăriceanu, mai să rupă lanţul”.

”Domnul Tăriceanu minte cum respiră. Dacă ar avea bunul simţ ar demisiona”  – Alina Gorghiu, PNL, declaraţie de presă. Liviu Dragnea, PSD, este de părere că domnul Călin Popescu Tăriceanu trebuie să rămână preşedinte al Senatului, chiar dacă este urmărit penal.

Între timp, în presă apar alte comentarii despre isprăvi uitate ale fostului politician. Moise Guran dedică o emisiune TV  lui Tăriceanu care, în clipa în  care România redobândea o parte pierdută din Marea Neagră şi acolo fuseseră găsite rezerve uriaşe de petrol, dă, ca premier, acele suprafeţe ”unor australieni să le exploateze, că-i cunoştea el de undeva”. O televiziune, alta, dedică un lung panegiric politicianului de la ALDE, demn şi patriot. Un ziarist scrie că-i grec şi de greci ”trebuie să te fereşti şi când aduc daruri”.

Eu ce să mai zic la o aşa avalanşă democratică de opţiuni sufleteşti? Îl ştiu pe Călin de când, el ca patron al Radio Contact, eu al AMPress, ocupam două scaune alături în Consiliul de Onoare al Clubului Român de Presă. Nu era prea vorbăreţ în dezbateri. Când era purtător de cuvânt liberal, vorbea bine, legat, ferm. Ferm vorbeşte şi acum. Se dă curajos ca Ulise.

Ultima oară ne-am văzut pe treptele Teatrului Naţional, la coborâre. El era cu Pino Caramitru şi era condus protocolar fiindcă îndeplinea funcţia de premier. M-au depăşit în coborâre. Ți-a plăcut? – m-a întrebat Călin. Ție? – am răspuns eu tot printr-o întrebare. Asta aşa, ca un salut. Nu i-am spus nici eu dacă mi-a plăcut, nici el. De altfel, nici nu cred că ne interesa părerea celuilalt. Nu mai ţin minte despre ce premieră era vorba, fiindcă era o premieră cu invitaţi. Lume subţire! Aş! Lume multă groasă!

Călin Popescu Tăriceanu a fost pus preşedinte la PNL de nea Mircea (Ionescu Quintus). Liberalul centenar mi-a povestit atunci cum a fost. Era ceva care se petrecea pe un vaporaş plutind pe Lacul Snagov. Apoi cel mai longeviv liberal s-a arătat mâhnit de ”trădarea” comisă de Tăriceanu căruia nu mai voia să-i pronunţe numele. La Senat l-a pus Ponta, după ce a urcat cu grabă scările Palatului Victoria, să i se închine tânărului sultan din acea vreme. Amândoi îl urăsc pe Iohannis. Iohannis îi urăşte, presupun, pe amândoi. Zic, presupun, fiindcă neamţul tace mai mult, pe când ăştilalţi doi o declară. Nu ştiu cine va urî mai eficient şi cum se va sparge hora asta în trei şi-n mai mulţi, fiindcă de spart se va sparge.

Ce părere am eu despre Călin Popescu Tăriceanu? Am una, dar nu sunt de acord cu ea!