Lucian AVRAMESCU

Că alegerile trec pe lângă mine, nu-i bai. Am tot ales până-am cules! De ce au devenit ele, în ceea ce mă priveşte, un film plictisitor? Fiindcă totul rulează parcă în reluare. Am mai trăit, am mai văzut o dată, de două ori, de multe ori. Și totuşi, acum, o diferenţă e sesizabilă. Nu mai umblă găleţi prin sate, iar camioanele nu mai descarcă mărgele de sticlă pentru negrii uimiţi şi care dau, la schimb, piatra preţioasă a votului. Ori umblă şi nu le văd eu?!

La Bucureşti, aflat în pană de politicieni, se bat în vorbe doi ziarişti, ambii vizibili, clonţoşi, ţâfnoşi, Firea şi Turcescu, ambii cu cazier bogat în presa care se ocupă de divorţuri, măritişuri, amantlâcuri,  ofiţeri descoperiţi în palida lor  acoperire. Ambii au calitatea, totuşi, de a se certa între scoarţele gramaticii. Măcar ăsta ar fi un câştig. Aud că şi pe la sectoare ar fi o televizistă (sau două?) care se vrea primar. Presa, care moare încet, din motive economice, dar şi pe mâna ei, varsă debutanţi hârşiţi, nu în literatură, cu care jurnalistica ar fi înrudită, ci în albia politicii, nu tocmai igienică.

Că trec alegerile pe lângă mine, scriam mai sus, nu-i bai. Nu le bag în seamă, nici ele pe mine. Mă surprinde însă o apatie populară aproape generalizată. Adică – poate m-am miopit - nu văd nici gram de interes al alegătorilor pentru locale. Aşa va fi şi la generale, ceea ce se petrece acum fiind introducerea la un roman mort, cu personaje plate? Cine a reuşit să facă frigidă clima noastră electorală care fierbea după '89 şi se arăta plină de nuri? E  drept că din fiertură ieşea tot Iliescu, iar Coposu, Raţiu, Câmpeanu, veniţi ”să ne vândă ţara”, erau repede divulgaţi fiindcă ţara era deja pe taraba altor negustori, patrioţi toţi,  care au şi dat-o. Pe nimic, dar au dat-o. Nu-i oricine bun de negustor de ţări!

Acum miza ar fi mică. Iaca, acolo, nişte primari, nişte consilieri judeţeni, nişte… Ăi de-au fost primari, prin condiţia pusă de PSD, alegeri musai dintr-o alergare, vor fi tot ei. E drept că şi liberalii de sunt primari beneficiază de aceeaşi pleaşcă. Dacă te votează funcţionarii primăriei, dependenţi de tine, neamurile, dacă eşti din localitate, gunoierii din subordine şi cei de primesc ajutor social (marea nenorocire care a omorât munca în sate şi a dat drumul beţiei) eşti ales fără nici un suspin. Din acest motiv, unii nu şi-au mai pus poza pe stâlp (pe stâlpul legal desemnat) şi nici măcar nu şi-au mai anunţat candidatura.  Ai 50 de susţinători, eşti ales! Contracandidaţii – acolo unde sunt, fiindcă în unele comune nu candidează decât vechiul primar – pot aduna două voturi, al lui şi al nevestei, dacă nu-s cumva certaţi.

Blegeală mare la locale. O blegeală care poate fi anticamera unei alte blegeli şi mai mari. Pe ea, umblă vorba, s-ar sui iar la putere un partid care a mai fost şi care va face din nou ordine. Nu cu minerii, că reţeta s-a dezumflat. Singurul partid care a născut la peste o sută de ani, liberalii, e în postnatal, iar forţa sa de a se opune e ca în bancul cu violul. Dă contre. Păi  bine, mă, Mario, pe mine m-au legat ăia de copac şi m-au bătut, iar pe tine te-au violat. Dar să dai tu şi contre? Păi ce voiai să fac, Ioane, să fiu de acord cu nenorociţii ăia?!