Ştiţi cum e schnauzerul pitic? Extrem de simpatic, agil, energic, inteligent, devotat, foarte curajos, numai că nu ştie că-i mic. Exact aşa e şi Uniunea Europeană, care pe lângă aceste calităţi, suferă şi de o degradare genetică, pentru că, prin concepţie, s-a vrut mai mare şi mai puternică, dar n-a fost să fie. În copilărie părea că se dezvoltă normal şi promitea a fi un schnauzer dacă nu uriaş, măcar unul mediu. Vremurile i-au fost însă potrivnice şi creşterea s-a oprit. În ultimii ani am tot trăit momente în care ar fi fost bine să ieşim în faţă cu o postură impunătoare, fie alături de aliaţi, fie împotriva atacatorilor. Din păcate n-am prea impresionat pe niciunii. Şi mai are schnauzerul pitic o caracteristică – e guraliv şi se dă mare. Îl bagi în seamă sau îl ignori, lui tot îi trece. Comisia Europeană îşi arăta săptămâna trecută curajul ce-i stă în caracter, luându-se la un fel de trântă cu Statele Unite ale Americii. Că dacă SUA şi Canada refuză în continuare să elimine obligativitatea vizelor pentru cetăţenii din România, Bulgaria, Polonia şi Cipru, le vom plăti cu aceeaşi monedă prin reintroducerea vizelor de călătorie în spaţiul Uniunii Europene pentru cetăţenii din cele două state. Nu ştim dacă pe Comisie a mângâiat-o cineva sub bărbiţă sau pur şi simplu a ignorat-o, dar după modelul schnauzerului, Comisia s-a liniştit. Pur şi simplu a decis marţi să amâne cu trei luni aplicarea oricărei măsuri de introducere a vizelor pentru cetăţenii din SUA şi Canada ca formă de presiune pentru eliminarea restricţiilor de călătorie pentru români, bulgari, polonezi şi ciprioţi. Între timp, invită Parlamentul European şi Consiliul European să lanseze urgent discuţii şi să adopte poziţii despre cea mai adecvată soluţie. Executivul Uniunii Europene are chiar şi un termen limită, 12 iulie. Ce va fi după, e vai şi amar de americani, dacă e să ne luăm după hârâiala simpaticului câine de vânătoare.