Alo, domnule ministru de război, alo, domnule ministru de pace, alo, domnule Iohannis, preşedinte de ţară. Un tânăr din Vaslui, aceeaşi zonă de unde şapte violatori au ţinut pagina primă a ziarelor şi au deschis alaiul de seară al televiziunilor, a făcut un gest eroic. Eroic, eroic. În Dâmboviţa rece şi tulbure ca o peşteră a morţii a căzut, cu roţile în sus, un automobil. Zeci de gură cască au scos telefoanele digitale, tabletele şi ruletele de imagini şi s-au pus pe imortalizat momentele în care cei din maşină mureau. Un vasluian, pe care cu greu am aflat că-l cheamă Alexandru, a sărit în apă împins de un resort interior găsit rar la oameni şi mai des la mamiferele pădurii, mame mai ales, care sar să-şi apere de colţii fiarelor puiul, murind ele. Vasluianul – zona aceea cu violatorii alintaţi cu toate onorurile televiziunilor, pozaţi din dos, din faţă, din profil, mereu unşi pe păr cu uleiuri şi mereu mândri de vitejia de a perfora pe rând o fătucă fără apărare – a sărit în apa rece, s-a băgat, cu hainele pe el, sub automobilul scufundat, a spart un geam şi a scos un copil de 8 ani. Un poliţist a resuscitat copilul, iar vasluianul a intrat iar în apă şi a mai scos o victimă până s-au arătat smurdiştii şi organele statului care stau uneori pe gânduri. Adică suni la 112 şi robotul din vocea unei femei te întreabă cum te cheamă, câte kile ai, ce cetăţenie şi pe urmă te iscodeşte dacă ce spui e glumă sau e pe bune. Mă rog, ceva pe aproape se petrece poate şi pentru că-s destui care glumesc de-a moartea.
Tânărul Alexandru din Vaslui se mai numeşte şi Puiu şi e fiul unui revoluţionar. Mai ştim o declaraţie modestă a lui că a făcut ce trebuia. De ce? Fiindcă aşa am simţit. Eşti un erou! Nu sunt nici un erou. Sunt un om, ar fi zis el unei reporteriţe care l-a intervievat ud şi dârdâind de frig.
În America, tânărul era în toate televiziunile, iar Casa Albă îşi făcea un titlu de mândrie de a da mâna cu el. În Anglia, Regina îl invita la Palat. În România, ţara care a făcut, sub toţi preşedinţii, dar mai ales sub Băsescu, sute de generali care n-au participat la nici un război, a ridicat steagul de luptă pentru toate loazele şi a dat onorul unor burţi care n-au ieşit din birouri decât la Ziua Naţională, gâfâind unsuros, tânărul Alexandru face un gest formidabil. Dă o probă de omenie şi de vitejie chiar în vremuri în care ambele calităţi au fost extirpate din dicţionarul uman.
Alo, domnule ministru al eroismelor, domnule preşedinte al securităţii naţionale, domnule premier, convocaţi de urgenţă Consiliul Suprem de Apărare a Vieţii Semenilor şi ridicaţi-vă toţi în picioare, dând onorul spre dreapta, în poziţie regulamentară, când va intra Alexandru, pe care va trebui să-l invitaţi şi să-l convingeţi să vă facă onoarea de a veni.
Felicitări, tinere din Vaslui! Pixul meu îşi scoate pălăria în faţa forţei tale de a salva o redută care murea în noi. Tu ai salvat copilul de opt ani şi încă ceva care ne priveşte pe toţi.