Lucian AVRAMESCU

Un consilier local din Mediaş, oraş transilvan cu lume subţire şi educată, a avansat propunerea, ”care vine în sprijinul cetăţenilor”, de a extirpa prin chirurgie corzile vocale ale câinilor. Bietele patrupede din curţile oamenilor, care au datoria să anunţe venirea oricărui intrus, ar insulta, cică, dreptul la linişte al altor cetăţeni care detestă câinii. Fireşte că e o barbarie ceea ce vrea consilierul. Un câine mut este mai tragic decât un om cu o astfel de dizabilitate. Omul se exprimă şi altcum, câinelui, tăindu-i vocea, îi tai sensul existenţei, îl omori. L-am văzut în micul ecran pe respectivul consilier pledându-şi, cu o faţă de hipopotam şcolit, năstruşnicia criminală. Mi-am făcut cruce.

Am avut câini de când eram copil. Venirea mea la Sângeru este întâmpinată cu lătrături de bucurie. Noaptea, când dihorii, din ce în ce mai mulţi, îmi atacă porumbeii, câinii mei dau semnal de alarmă. Când latră câinii vecinului Jan, ştiu că vulpea îi cercetează poiata. M-am gândit dacă acest domn din Mediaş este nebun cu certificat sau se căzneşte să-l obţină acum! Apoi mi-am amintit o întâmplare care certifică o boală politică veche. Eram ziarist la Vâlcea, iar primar în Olăneşti era Aurel Vlădoiu, cu care mă găseam în relaţii amicale. L-am întâlnit într-o zi nedormit, cu o faţă ciufulită, ocolită de aparatul de bărbierit. L-am întrebat îngrijorat ce-i cu el. Mi-a istorisit în şoaptă, temător să nu-l audă vreun microfon, cu toate că ne găseam pe şosea, că „Tovarăşa” se află la Olăneşti. Şi ce-i cu asta, m-am mirat eu? Nu era prima oară când Elena Ceauşescu se trata cu apele de la Olăneşti şi se odihnea în somptuoasa vilă anume clădită pentru cuplul prezidenţial. ”Acum vrea să tai cocoşii!” mi-a spus primarul cu o şoaptă care s-a subţiat până la imposibilitatea mea de a auzi ce vrea să zică. Să taie,ce? Co-co-şii! Mi-a spus-o cu buzele băgate în urechea mea. Au venit băieţii de la Securitate şi m-au pus să trec din casă în casă şi să-i rog pe cetăţeni să-şi taie cocoşii. Cântau, ca toţi cocoşii, înainte să se crape de ziuă, atentând la somnul ”Tovarăşei”. Şi i-ai lămurit pe oameni? Pe unii da, pe unii nu. Am înţeles de la amărâtul de primar că unii gospodari din Olăneşti, de frica unor belele, au scurtat pe loc gâtul bieţilor cocoşi. Primarul a plecat de lângă mine la fel de răvăşit. Unde alergi, i-am strigat? Pleca să facă o ultimă sforţare în munca de lămurire pentru stârpirea cocoşilor.

Bag samă că abia în democraţie a apărut ideea castrării vocale a vieţuitoarelor din bătături. Consilierul, milos, nu taie cu totul gâtul câinilor. Tâmpenia este o boală care depăşeşte epoci, sisteme sociale. E parte a eternităţii.