Lucian AVRAMESCU

Mai avem o singură bancă românească – CEC. Mai avem câţiva investitori autohtoni notabili. Nu ştiu cât vor mai dura. 75 la sută din capitalul din România este deţinut de aşa-zisele multinaţionale. Ele plătesc statului 2 miliarde de euro pe an. Doar 25 la sută din capital ar mai fi autohton. Autohtonii ăştia plătesc 55 de miliarde statului pe an. Din impozitele plătite de băştinaşii capitalişti, încă supravieţuim ca ţară. De ceva vreme, ultimii capitalişti români sunt băgaţi la puşcărie. Unii sunt la puşcărie acasă, alţii în Beciul Domnesc, câţiva sunt tot la un fel de puşcărie, lăsaţi fiind să umble pe stradă. Ce-i cu prigoana asta care devine pe zi ce trece tot mai îndârjită?

Cei mai mulţi sunt acuzaţi că au dat şpagă. Păi se poate face, în România, ceva fără şpagă? Dacă vrei să mături în faţa primăriei, să obţii adică un post de măturător, dai şpagă. Pentru a face o stradă sau şosea, firma dă – citesc undeva – din banii pentru investiţie până la 80 LA SUTĂ şpagă la mahării politici şi la partidele lor. Cum se face că în România mai bogaţi decât oamenii de afaceri sunt politicienii? Nu ştiu asta procurorii şi nu-şi pun întrebări? Cât mi-ar plăcea, mi-a spus un amic, om de afaceri, să trăiesc ziua în care să nu mai stau cu căciula în mână pe la uşi, să-mi fac lucrările concentrat doar pe munca mea, câştigând cinstit licitaţii, cu muncitorii mei şi cu inginerii mei plătiţi cinstit şi să răspundem cinstit pentru o lucrare. De ce apar gropi în asfalt? Nu ştiu inginerii firmei de asfaltare cât bitum şi ciment să toarne în canciocul uriaşelor lor basculante? Ştiu, dar o mare parte din beton betonează vile şi curţi de ştabi politici votaţi de mine şi de tine care mă citeşti şi care, amândoi, alcătuim fraierii universului.

Îl cunosc pe Nicu Dumitru, supranumit NIRO după numele firmei lui, de când, copil fiind, dintr-o familie sărmană de la marginea Bucureştilor, făcea cărăuşie cu spinarea pe lângă nişte magazine. M-a impresionat de atunci inteligenţa lui nativă. A avut ideea să facă nişte spaţii pe care le-a închiriat negustorilor chinezi. România toată, vorbesc de România săracă, s-a îmbrăcat în iernile de după revoluţie cu haine ieftine din aceste barăci. Nicu a făcut avere, dar din averea lui a dat enorm sărmanilor şi unor lucrări utile ţării. E singurul care a dat mult mai mult decât statul român pentru şcolarizarea copiilor romi, a sprijinit financiar ONG-urile care ocroteau sărmanii, a trimis pe banii lui copii merituoşi cu burse afară. Tot el a dat premii sportivilor români olimpici, premii pe care statul n-a fost în stare să le dea. A sprijinit Academia să scoată ediţii aşteptate de intelectualitatea studioasă. Văd că în judecată sunt luate în consideraţie ”cărţile”, cele mai multe imbecile şi furate, scrise în detenţie. Ele atârnă greu. Dar gesturile de mecenat şi de filantropie, donaţiile pentru cultură şi pentru binele cetăţenilor făcute în libertate n-au valoare? De ce doamnă oarbă Justiţie nu iei în consideraţie ce fac cu banii capitaliştii români? Şi-au făcut case? Nu-s mai mari ca ale politicienilor care au cerut şpagă de la ei să facă o lucrare publică. Dacă iau la rând oamenii de afaceri suspecţi români – nici unul străin – constat că echipa de fotbal Petrolul e depunctată fiindcă are datorii la stat, iar echipa Asesoft, de baschet, una dintre primele din lume, a cam dispărut de când unul Ghiţă, antipatic multora pentru prietenia lui cu Ponta, nu le mai finanţează. De ce n-o finanţează politica? Politicianul Ponta, de pildă, pe care-l bănuiesc mai bogat decât pe Ghiţă care făcuse o mare firmă de IT, ar putea finanţa baschetul că tot e pasionat. De ce n-o face?

La parada militară de Ziua Naţională a României, nişte aparate sofisticate erau produsul cercetării unei firme româneşti, UTI. Defilam cu rodul cercetării uneia dintre cele mai puternice firme europene de sisteme de securitate, cu ingineri români, în timp ce înfiinţatorul ei şi acţionarul principal e cu drepturile rezumate fiindcă i-ar fi dat sau promis o şpagă unuia Nichita, primar. Nu ştiu ce a spus Urdăreanu, dar ce ştiu eu e că în Românica mea nu poţi face nimic, absolut nimic, pentru ţara ta şi pentru tine, până nu ungi clanţele unor nichiţi bogaţi şi scârboşi, care pun poliţia din subordine să apere chiloţii amantei de o virilitate mai consistentă ca a lui.

Presa cultivă imbecilă o ură faţă de capitaliştii autohtoni şi n-are curaj să atingă un fir de păr din scăfârlia şefilor multinaţionalelor care încheie întotdeauna anul financiar ”în pierdere”, repatriindu-şi profitul cu asupra de măsură. Lukoil a fost prinsă de procurori cu mâţa în sac, alimentându-se cu petrolul şi rafinăriile românilor, mai rău ca-n vremea sovietelor. Ce-a păţit? Marile lanţuri de supermagazine străine, care vând brânză fără atingere cu laptele şi miere de salcâm din chimicale, descoperite cu hoţia, sunt bine merci şi încheie mereu anul fără profit. Mă, fir-ar a dracului de afacere, păi dacă-i fără profit cum de mai faci alte şapte mari magazine cât stadioanele? Toate firmele străine, alea care deţin 75 la sută din capital şi cotizează la stat cu 2 miliarde pe an, în timp ce sfertul românesc dă 55 miliarde pe an la stat, n-au atingere cu Beciul Domnesc. Ştie cineva de ce? Să-mi zică şi mie pentru a nu muri fraier.