În timp ce la Iaşi mai marii României cu capitala la Bucureşti cuvântau evocator şi tandru despre Cuza şi evenimentul istoric din 1859, în România de peste Prut, cu capitala la Chişinău (mai e una luată de Ucraina de care vorbim mai puţin de când ne-am împrietenit americăneşte cu Kievul), 20.000 de cetăţeni demonstrau furioşi nu pentru unire, ci pentru alegeri anticipate. În fruntea manifestaţiei cu scandări legate de alegeri anticipate au fost identificaţi toţi liderii pro-ruşi, adică pro-Moscova şi, pipernicit, între ei, un pretins lider unionist. Uniune cu România sau cu cine?
Mă găseam la Chişinău în parcul central, unde aşteptam pe o bancă pe cineva. Era prin anii 90-91, după Revoluţia de la Bucureşti. Am asistat fără voie la o reuniune a măturătorilor, erau vreo 20, care îşi redistribuiau aleile. Stăteau toţi proptiţi în mături. Un bărbat, spre pensie, care părea şef neremunerat, care dădea indicaţii, şi în rest femei. La sfârşitul ”şedinţei” am mers la el şi l-am rugat, recomandându-mă ca ziarist român de la Bucureşti, să-mi acorde un interviu. Remarcasem că toţi măturătorii erau români, mă rog, moldoveni-români. Sunt în Chişinău şi măturători ruşi? A stat niţel să se gândească fiindcă nu se aştepta la o asemenea întrebare. Nu, nu sunt măturători ruşi. Ei cu ce se ocupă, fiindcă după moldoveni – el refuza să-şi zică român – a doua naţionalitate în Republica Moldova, e cea rusă? Şi vârstnicul măturător mi-a spus că ruşii conduc fabricile, uzinele şi, în general, sunt şefi, sunt ingineri, nu se ocupă de curăţenia străzilor. De ce spui că nu eşti român fiindcă vorbim aceeaşi limbă amândoi? Nu e aceeaşi limbă, m-a contrazis el, energic. Matale vorbeşti ”mai repide”. Da, era un argument că el e moldovean şi vorbeşte, cum învăţase în puţina lui şcoală sovietică, moldoveneşte şi nu româneşte. Noi, îmi mai amintesc din ce mi-a zis el atunci, ”am dus-o greu şi sub români, şi sub ruşi”. E destul, gata cu amintirile mele jurnalistice. Ce e de înţeles s-a înţeles.
Se va face vreodată unirea cu România de peste Prut, întreb şi mă întreb eu azi, măcar cu cea numită până acum un sfert de veac Republica Sovietică Socialistă Moldova? Nu am habar. Ce ştiu sigur e că Moscova e acolo mai mult decât credem. Nu doar în aşa-zisa Republică Transnistreană sau în Găgăuzia. Ce ştiu e că în familiile mixte, cu neveste rusoaice, extrem de numeroase fiindcă astfel de căsătorii erau în politica dictată de centru, iar KGB-ul se ocupa şi de măritişuri, copiii vorbesc ruseşte şi vag „moldoveneşte”. Bărbatul moldovean e mai molcom, iar muierea mai ”repide”.
Mitingul petrecut în Ziua Unirii Principatelor era împotriva unui guvern în linii mari proeuropean. De aceea vor alegeri anticipate. Important e de văzut câţi din românii majoritari în Republica Moldova vor cu adevărat unirea cu România. Influenţa Estului e mare, difuză, confuză, Moscova a confiscat în ani subconştientul nefericitului cetăţean moldovean care nu mai ştie nici el încotro s-o ia. Iar acum se prăvăleşte într-o sărăcie fără egal.
Una din marile întrebări, mare cât o prăpastie fără fund, ilogică sau poate fiind atât de aparent absurdă e perfect logică, e de ce a spus Putin, de două, dacă nu trei ori, că România e îndreptăţită să-şi ia Moldova îndărăt, să se unească?! A mai spus, e drept, în asociere, că problema teritorială a României nu e cu Rusia, ci cu Ucraina. Ucraina şi nu Rusia i-a luat teritoriile, a zis Putin. Să nu-ţi vină să crezi că a pronunţat aşa ceva fostul şef al KGB. De ce a spus-o? Doar pentru că are el un junghi numit Kiev în coaste? Sau e interesat să creeze o minoritate rusă consistentă în România, fiindcă Basarabia, dacă vine îndărăt, aduce şi nişte sute de mii de ruşi loiali. Loiali cui? României, fireşte!
Se va face Marea Unire cu Basarabia? O vor cu adevărat românii de pe malurile drept şi stâng ale Prutului? Ce ar spune un referendum pe această temă declanşat deodată în cele două Românii? ”Hai să dăm mână cu mână / cei cu inima română”, dar inimile au trecut, sărmanele, prin atâtea atacuri de cord, iar transplanturile au fost şi ele inventate de ceva vreme încât într-un piept de falnic patriot român poate să bată o inimă de, să zicem, vietnamez, american sau extraterestru.