Când parlamentarii şi-au votat pensii speciale, noi, alegătorii, oamenii de rând, ne-am indignat. Insuficient, nesimţirea nu se combate doar cu atitudine, ci şi cu acţiuni concrete. Au văzut că le-a mers, au plusat. Au votat pensii speciale şi pentru aleşii locali, că doar teritoriul le aduce şi lor voturi. Noi, indignaţii, tot cu botul pe labe. Poate doar norocul să ne mai scoată din neputinţa asta, norocul numit Curtea Constituţională a României. Toţi cei nouă judecători ai Curţii au decis miercuri că legea privind pensiile speciale ale aleşilor locali este neconstituţională. CCR a constatat că legea nu este clară, că există inegalitate între aleşi, iar sursa de finanţare nu este precizată. Evident, în opinia iniţiatorilor, detalii lipsite de importanţă. Oricine ar veni la putere, oricare ar fi starea economiei naţionale, descurcă-se! În contextul reanalizării legii, preşedintele Curţii Constituţionale, Adrian Zegrean, a atras atenţia asupra unui aspect halucinant. Există o problemă şi în privinţa aplicării retroactive a actului normativ, ceea ce ar face ca şi foştii secretari de partid de pe vremea comunismului să beneficieze de pensiile speciale. Trecem peste impertinenta şi incredibila consecinţă şi facem calcule, conform datelor oficiale. În forma adoptată, există cel puţin 16.300 de potenţiali beneficiari ai legii, iar efortul bugetar numai în 2016 se ridică la 469 de milioane de lei sau aproximativ 105 milioane de euro. Ca să înţelegem mai bine suma, menţionez că bugetul Sucevei pe 2015 a fost semnificativ mai mic, de aproape 350 de milioane de lei. Un oraş întreg trăieşte un an de zile cu mai puţini bani decât ar ajunge în buzunarele a câtorva mii de privilegiaţi. Relevant este şi calculul care ne arată câte salarii minime pe economie am putea plăti cu această sumă. 450 de mii de români plătiţi cu 1.050 de lei brut pe lună şi-ar putea dubla venitul dacă aceşti bani ar merge la ei. Din păcate, 450 de mii de salariaţi înseamnă 10% din totalul salariaţilor din România, în timp ce dintre aceştia 40% sunt plătiţi cu salariul minim. Probabil că aleşii au făcut şi ei acest calcul şi au concluzionat că suma oricum nu ajunge pentru toţi săracii ţării. Ca urmare, ca să nu împartă trei paie la cinci măgari sau, mă rog, la câteva mii, mai bine le dă măgarilor de soi, care ştiu valoarea banului şi mai ales cum să-l cheltuiască. Potrivit aceleiaşi legi nesimţite, indemnizaţia specială se cumulează cu orice tip de pensie stabilită în sistemul public de pensii şi se suportă din bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Halal investiţie, halal dezvoltare. Şi când te gândeşti că peste câteva luni îi vedem iar cum ne cer votul. Iar noi, tot indignaţi.