Lucian AVRAMESCU

Citesc un nou articol care-mi dă fiori. Știu, nu-i o noutate, că industria farmaceutică este una dintre cele mai bănoase de pe planetă, mai bănoasă chiar decât industria de armament. Războaiele mai iau pauză. Bolile niciodată. Am în minte un film american în care o mare somitate a medicinei e pe cale de a se sui pe cel mai înalt podium al premierii fiindcă descoperise nu ştiu ce pilulă care vindeca o boală gravă. Filmul e cu suspans, un alt doctor găseşte propriile lui rezultate falsificate, somitatea, care era de fapt un escroc cu relaţii strânse în lumea mafiotă, încearcă un asasinat. Doctorul cinstit, devenit inamicul public numărul unu, e urmărit, închis, evadează, se trage asupra lui dar apare, ca-n mai toate filmele americane, în plină şedinţă de premiere a escrocului şi-i dărâmă soclul tocmai când se suia triumfător pe el. Sub soclu creşteau nişte miliarde pe care le-ar fi produs falsul. Pentru el şi reţeaua de bandiţi care parazitau credulitatea nefericiţilor bolnavi.

Zilnic, televiziunile ne îndeasă în ochi – industria publicităţii e falimentară, iar aceste reclame pică mană cerească – noi şi noi şi noi pilule care ne vindecă, ne întremează, ne scot din morţi, de stimulează erotic şi ne schimbă în somn visele coşmar cu vise mângâioase. De la o vârstă încolo cam toţi banii câştigaţi de un pensionar se duc pe doctorii. Câte din ele sunt falsuri, şmecherii, apă chioară şi praf de cretă? Cert e că se fac, din acest comerţ, miliarde şi miliarde. România, una dintre cele mai sărace, în materie de bani pentru sănătate, ţări din lume, nu doar din Europa, vântură aproape zece miliarde de euro anual printre rafturi de farmacie  şi pijamale de suferinzi, cei mai mulţi bani decontând reţete şi pilule. Cele mai scumpe, urcând la cifre astronomice, sunt pentru cancer. Omul bolnav, rudele, copiii sunt în stare să-şi vândă casa şi să-şi amaneteze sufletul spre a-şi salva mama, copilul, omul apropiat care dă piept cu moartea. Câtă cinste e aici? Pe ce mâini ne aflăm? Un ziarist american, citesc, scrie că industria farmaceutică cea mai bănoasă, destinată tratării cancerului, e controlată nici mai mult, nici mai puţin, decât de mafie. Păi la noi mafia controlează şoselele care se fac doar prin facturile astronomice achitate şi niciodată pe teren, scoaterea din puşcărie se face (se făcea?) printr-o şpagă dată unui apropiat al şefului statului, frate, amic sau amantă, casele nu se retrocedează proprietarilor de drept, ci unora inventaţi, iar ăl de se ocupă de treaba asta e milionar, stăpân de latifundii, dintr-o leafă de funcţionar  care nu i-ar ajunge nici să-şi plătească electricitatea celor 14 vile făcute în trei ani. Cum să nu-şi vâre botul ascuţit şi scârbos şi-n treaba cu doctoriile mafia noastră multipotentă şi multifuncţională? Noroc că la noi nu prea mai există industrie farmaceutică, iar tot ce luăm, luăm de afară. Am văzut, ca ziarist, reclamaţia unei doctoriţe care se plângea că este escrocată de o firmă de medicamente cu care avea contract de colaborare! Păi ce scria acolo, ce clauze erau, cât primea doctoriţa cotă parte la orice reţetă emisă în care era menţionat şi acel medicament te apuca ameţeala! Contract negru pe alb, cu ştampile şi iscălituri. Dai o reţetă de, să zicem, pastile de şoricioaică, având preţul de zece milioane în farmacie cutia, tu, care ai recomandat-o, primeşti trei milioane. Păi cum să-ţi mai dea ce-ţi trebuie ţie şi să nu recomande ce îi umflă ei buzunarul?

Da, e scandal pe planetă pe subiectul că unii ar şti cum se lecuieşte cancerul, dar spusul ăsta ar falimenta o uriaşă producţie de averi şi ar nenoroci mari reţele mafiote. Aşa că tac. Nu prea-mi vine să cred că se poate ţine ascuns multă vreme un asemenea secret, dar nişte adevăruri dureroase sunt aici, nişte mizerii, la scară planetară, scapă şi spre noi, muritorii şi bolnavii de rând. Aşa că, atenţie mărită pe acest subiect!