Tiberiu AVRAM

Am ales această cale de a vă transmite ceea ce gândesc tocmai pentru că am aprobat publicarea dreptului la replică pe care ni l-aţi trimis. Şi care m-a siderat. Fără nici o exagerare. Am ales această cale de a dialoga şi pentru că nu i-am aprobat colegei mele, Dana Humoreanu, publicarea unui material în care răspundea la insinuările din dreptul dvs. la replică. Nu am aprobat publicarea pentru că ar fi urmat apoi un material de-al dvs., apoi un altul de-al ei şi tot aşa, până la instalarea viitorului guvern.

Stimate Domnule Prefect,

Nu m-a uimit că aţi povestit cum "în data de 08.01.2016, la ora 7:53 (în afara orelor de program), în timp ce mă deplasam spre serviciu, am fost apelat de doamna Dana Humoreanu. La ora 07:59 am primit un mesaj cu următorul text <Romania TV zice că sunt sute de oameni blocaţi în maşini din cauza zăpezii, la noi în judeţ. Unde?>". Nu, nu m-a uimit asta. Deşi, în privinţa acestui aspect, vreau doar să vă spun că pentru un prefect (la fel ca şi pentru un ziarist, de altfel) nu trebuie să existe noţiunea de timp liber (evident, în afara concediului de odihnă).

M-a mirat puţin cealaltă relatare, cum că "în data de 07.01.2016, am fost sunat de mai multe ori pe numărul de mobil personal, la orele 09:29, 11:44, 13:47, 13:49 şi 14.05, tema principală fiind <dacă e adevărat că eu şi/sau maşina mea a fost implicată într-un accident pe DN 17 în zona localităţii Stroieşti> - lucru complet neadevărat." M-a mirat, în primul rând pentru că ştiţi că nu în toate cele cinci convorbiri subiectul a fost presupusul accident. M-a mirat, cu atât mai mult cu cât discutasem telefonic înainte şi v-am explicat că v-a sunat colega mea pentru a verifica nişte informaţii primite şi aţi fost de acord că e foarte bine cum a procedat şi e foarte bine că nu publicăm ştiri neverificate. Pe de altă parte, dacă v-ar fi deranjat insistenţa ei, puteaţi să utilizaţi opţiunea „ignore” a telefonului mobil. Sau să îi spuneţi să nu vă mai deranjeze. În ambele cazuri, vă garantez că nu v-ar mai fi sunat.

Stimate Domnule Prefect,

M-a şocat, însă, în dreptul dvs. la replică referirea la o poveste de anul trecut: „Concret, Dana Humoreanu, în urmă cu câteva luni, în calitatea pe care o avea de jurnalist, s-a prezentat la mine în birou şi pe un ton autoritar mi-a solicitat să fac un demers telefonic către Domnul Ministru - Secretar de stat Raed Arafat, prin care să-i solicit un zbor SMURD până în Germania pentru o cunoştinţă a sa”. Ştiţi că nu a fost vorba de un ton autoritar. Dar nu asta e problema. Contextul în care aţi pus această poveste lasă să se înţeleagă că ar fi vorba despre o „pilă” a colegei mele (deşi, din discuţia amănunţită pe care aţi avut-o cu ea ştiţi că nu este nici pe departe aşa). O încercare de a ajuta un om aflat într-o stare gravă aţi dus-o în zona traficului de influenţă (astfel de demersuri, de a ajuta pe cineva, am făcut şi vom face indiferent de numele şi poziţia persoanei). Nu era nimic nelegal în ce se solicitase. Doar dacă umanitatea şi compasiunea au devenit, între timp, ilegale.

Stimate Domnule Prefect,

Noi nu încercăm decât să ne facem meseria, aşa cum o facem de ani buni de zile. De ani de zile informăm cititorii despre orice problemă din judeţ, mai ales atunci când sunt coduri meteo. Ne spuneţi că nu ne puteţi da informaţii şi dimineaţă, şi la amiază şi seara, pentru că lucrurile se schimbă de la o oră la alta. Tocmai asta e esenţa. Presa a evoluat mult în ultimii ani. Informaţiile de ultimă oră le publicăm pe site-ul ziarului (ca cititorii să ştie, în orice moment, spre exemplu, care drumuri sunt închise), ca să nu mai spun de utilitatea unor astfel de informări pentru colegii din radio sau tv.

Stimate Domnule Prefect,

Consider că aveţi lucruri mai importante de făcut decât să vă războiţi cu presa. Spre exemplu, ştiţi că într-o instituţie publică din judeţ tocmai se pregăteşte măsluirea unui concurs? Iar din comisia de examinare face parte şi un reprezentant al Prefecturii Suceava.

Ştiţi, spre exemplu, că o instituţie publică din judeţ este considerată, prin comportament, de directorul adjunct ca propria moşie şi că acesta îi tratează pe subordonaţi ca pe nişte sclavi? Şi mai ştiţi că atunci când directorul respectiv nu este în toane bune (de cele mai multe ori, adică) de acelaşi tratament au parte şi contribuabilii ce au proasta inspiraţie să treacă pragul instituției?

Decât să contabilizaţi telefoanele date de colega mea, v-aţi putea apleca asupra acestor probleme, care mie mi se par ceva mai grave. Dar, mă rog, asta e doar părerea mea.