Lucian AVRAMESCU

Am scris aceste rânduri când două femei erau luate la întrebări în văzul naţiunii de nişte berbanţi semiîncruntaţi, porecliţi parlamentari. Vai, oribilă poveste! Noroc că nu s-a întâmplat nimic. Trăind în ţara violatorilor din Vaslui mă puteam aştepta la orice. Iată ce am scris în seara cu pricina:

Habar n-am cum şi-a făcut Cioloş, cu o viteză nebună, nefirească, echipa de miniştri! Ori i-a dat cineva lista – persoană stimabilă, neicusorule, becher, nu spui cine! - care era gata de când hăul, ori s-a pus el pe ghicit, culegând din peisajul multicolor al străzii tehnocraţi. Femeile fiind mai colorate, a picat pe femei. Nu ştiu pe nimeni sau mai pe nimeni, ceea ce ar fi un semn bun. Să nu-l mânii pe Dumnezeu, am vorbit de vreo două ori în viaţă cu Comănescu, diplomat de carieră, care-i de pe la Horezu, iar eu am ispăşit aproape un deceniu de ziaristică pe meleagurile Vâlcii. Cred că am vorbit despre portul românesc din zonă, contrastul alb-negru splendid al costumelor de Vaideeni, întâlnindu-ne la Bruxelles. Și pe Dâncu cred că l-am întâlnit o dată, de două ori. Era ceva ministru în guvernul Năstase şi aveam o prietenă comună, fascinată de inteligenţa lui, Monica Ghiurco, ziaristă de televiziune. Eu îi spuneam Monicăi despre stele şi ea îmi istorisea cât de deştept e Dâncu, încât m-a băgat la bănuieli. Măritându-se repede cu altul, am tras concluzia că nu era decât un sentiment platonic ardelenesc înfocat. În rest mă uit pe listă şi n-am de ce mă apuca. Azi am deschis televizorul şi, spre norocul meu, am ascultat două doamne ministrese. Una e pentru Finanţe. M-a cucerit. Nu ştiu cum o cheamă, iar dacă deschid calculatorul s-o găsesc la alt buton pierd rândul. Are un nume din trei bucăţi. Nu ştiu ce vârstă are, dar prezintă o bosumflare apetisantă de pufulete. Aşezată în faţa unei inchiziţii de bărbaţi, care mai de care mai viril în întrebări, toţi făcând pe deştepţii (unul a susţinut un discurs lung şi când a terminat discursul a mai ţinut o cuvântare de întrebări), am avut emoţii, iar Don Quijote din mine era cât pe ce să sară în televizor s-o protejeze. Aş! Calmă, cu o ironie discretă, ministresa – fiindcă va ajunge ministresă – nu s-a lăsat dezvelită, a răspuns aşezat şi, pe alocuri, a înnodat urechile unor dulăi care şi-au pleoştit făloşenia. Faină dama! Aud că a lucrat la FMI sau pentru FMI, ceea ce m-a cam încurcat în sentimente. Mă rog, decât să fi lucrat ca unul de era să fie ministru la Sănătate, prin spaţiile deocheate ale filmelor de după miezul nopţii, mai bine la FMI.

Pe urmă a vorbit, de nu mai termina, o altă cucoană guvernabilă. Figură de intelectual. Voce cam de fumătoare, dar distinsă în rest. Găsea bine vorbele. Cusurul era că le găsea întruna şi, dacă n-o oprea moderatorul comisiei, o prindea jurământul de a treia zi vorbind. Nici pe ea nu ştiu cum o cheamă. Înţeleg că e consoartă de ambasador şi e propusă la Ministerul Muncii. Un ziar a descoperit, umblând cu aparatul de pozat pe sub fusta femeii, că avea un ciorap cu firul tras de jos şi până sus. Asta au găsit ei să comunice. Păi biata femeie şi l-o fi agăţat în uşa liftului, s-a frecat de un scaun la intrarea în sală, se mai întâmplă! Va fi o proastă ministresă fiindcă nu şi-a anulat întâlnirea cu cei 30 de masculi gata s-o devoreze cu întrebările, fugind din uşă până acasă? Ar fi taxat-o de nepregătită, dezertând din faţa comisiei.

Înţeleg că guvernul Cioloş are cele mai multe femei care s-au perindat prin scaunele Executivului de la Revoluţie până azi. Fain! M-am săturat de miniştri acri, ţanţoşi, încrezuţi, pipăindu-se larg pe coridoare în zona în care nădragii se petrec în încuietoarea şliţului, atrăgând atenţia cât de bogaţi sunt ei în materie de intelect.

Gata, a sosit vremea femeilor. Ziariştii se culcă pe burtă, sub scări, spre a ne furniza amănuntul firului lipsă al ştrampilor. E mai greu să le pozeze în cap fiindcă astea două pe care le-am auzit, numai proaste nu păreau, iar  pentru a le aproxima zulufii materiei cenuşii îţi trebuie şi ţie niţică învăţătură. Pentru mulţi ziarişti, nu e cazul!