Departe de mine gândul de a le ţine isonul celor care, începând de astă-vară – la inaugurarea Festivalului Internaţional „George Enescu” – şi continuând cu întâlnirea din faţa Teatrului Naţional Bucureşti dintre preşedintele României şi Ambasadorul Germaniei
N-o să cad în plasa opoziţiei ce găseşte la orice nu-i convine un singur vinovat – PSD-ul. Care partid nu are ce face mai bun şi-i plăteşte, chipurile, pe unii cetăţeni care nu l-au votat pe Klaus Iohannis să scandeze aşa ceva. Ei ştiu din proprie experienţă că strigă toată ziulica cerând demisia lui Victor Ponta şi au impresia că şi alţii se comportă aidoma celor din Noul PDL!
Doar că la procesul cu retrocedările ilegale ale unor case – din cele şase imobile ale ex-primarului de Sibiu, obţinute de-a lungul mai multelor mandate de primar al Sibiului – de pe urma cărora Klaus Iohannis, soţia sa şi soacră-sa, unul cu iz penal – în urma clădirilor primindu-se peste 300.000 de euro chirie numai de la o bancă ce a plătit chiria pe trei ani avans -, imunizatul de Iohannis le-a lăsat în proces doar pe cele două doamne. Adică, pe Prima Doamnă Carmen Iohannis, şi, dacă putem spune aşa, pe Prima Soacră a ţării.
În democraţie, a scanda „Iohannis, la puşcărie!” nu este o faptă nepermisă şi nici extrem de blamabilă. Preşedinţii dinaintea lui Klaus Iohannis au păţit-o cu mult mai rău. Scăderea în sondaje a actualului locatar al Palatului din Dealul Cotrocenilor e vizibilă de mai multe luni de zile. Mai ales din 5 iunie, de când domnia sa şi-a permis să încalce Constituţia şi să se comporte faţă de prim-ministru, Victor Ponta, precum un preşedinte al PNL-ului aflat în opoziţie firavă. Cum Iohannis nu ascunde faptul că-şi doreşte “Guvernul meu”, evident pe căi nedemocratice – cu DNA şi SRI ca puncte de sprijin -, atunci să le dăm dreptul şi unor protestatari să-şi strige oful faţă de preşedintele jucător Klaus Iohannis, ce calcă apăsat pe urmele lui Traian Băsescu.
Faptul că omul Klaus Iohannis tace şi nu răspunde la scandările protestatarilor îl arată puţin cu musca pe căciulă. Căci şi tăcerea este, vorba aceea, un răspuns. Mai grav mi se pare felul brutal şi total neomenesc în care a răspuns