Lucian AVRAMESCU

Că liberalii au depus o moţiune de cenzură mi se pare un lucru normal şi îndreptăţit. Foarte bine. Dar să şi crezi că ăia de la putere vor vota ca ei să nu mai fie la putere, mi se pare cu totul anormal. Trebuie să fii căzut din Lună spre a crede aşa ceva. Să aibă liberalii tărâţe în cap ? Nu cred. Unii dintre ei, însă, prin entuziasmul arătat la drumul mare, cum că prăpădita asta de moţiune împotriva lui Ponta va trece, mi s-au arătat neîntregi la mansardă.

Moţiunea a fost un bun prilej pentru Victor Ponta de a face mişto – aşa se zice în limbajul cortului – de tot ce i-a ieşit în cale. De Blaga, de Gorghiu, de liberali unul câte unul, la bucată şi în întregul lor, întreg cusut din două duşmănii până ieri, adică penelişti şi pedelişti. Grefa se prezintă public cu cusături şi bube. Iar Ponta, şmecher de cartier, a sfredelit unde trebuie şi a izbit cu genunchiul lui, ăla de se zice că-i beteag, capetele unor cururi.

Ce trebuiau să facă liberalii? Ce au făcut, arătându-l pe Ponta în toată măreaţa lui demagogie. Atât. Moţiunea de cenzură era un bun prilej de a spune că suntem singura ţară din lume cu un premier acuzat că-i hoţ, chiar şarlatan.  Și cu asta basta. Nici măcar nu mai era nevoie de adus nişte oameni în ploaie să strige ”Jos Ponta!”. Ponta nu va demisiona în veci, iar pesediştii care nu-l mai vor au fost ţinuţi la distanţă de urne fiindcă unii ar fi trecut peste toate şi ar fi votat să plece. Disciplina pumnului în gură a mers, iar ”oile”, pentru a-l cita chiar pe premier, au stat în băncile lor.

Avem, se miră unii, un şef al Guvernului acuzat de fraudă, spălare de bani, trafic de influenţă. Cum de suportă poporul? Aici mă apucă râsul. Poporul român l-a votat de două ori preşedinte pe Traian Băsescu, hoţul dovedit şi iertat de justiţie al flotei. De două ori omul care iscălea înstrăinarea unor vapoare în calitate de vânzător şi  de cumpărător totodată, reprezentant al statului român şi director în acelaşi timp al companiei norvegiene care lua vapoarele pe nimic, caz unic în univers, a fost votat cu entuziasm de români. Cum să nu fie Ponta la al patrulea guvern al său pentru că şi-a furat, copiind-o de la alţii, lucrarea de doctorat? Acuzat de plagiat? Păi ce-i ăla plagiat, se vor fi întrebat mulţi români? Ce, a dat cuiva în cap? Că a păgubit centralele Turceni-Rovinari de nişte milioane de euro, cum zice un procuror, dând nişte dispoziţii, că era şef de la Bucureşti, ce mare pagubă? Păi alţii au furat mai mult, iar el a băgat în buzunar, zice DNA, doar de trei apartamente şi-o limuzină (mă rog, partea văzută a lucrurilor, aia facturată). Cum să crezi că va urla de indignare naţiunea fiindcă are un premier penal? Nu va urla în veci. Băsescu şi Ponta n-au coabitat degeaba. Ei s-au înţeles şi potrivit mănuşă!

Votând într-o veselie astfel, nu cumva poporul român e penal? Cum să fie un popor penal? Imposibil. Și totuşi ceva zice despre noi că hoţia nu ne insultă, iar ăla de nu fură e considerat un fraier. Un Prost cu literă mare. Un bou. Cum să ai posibilitatea să furi şi să nu furi?!  

Moţiunea liberalilor, care adună între ei destui hoţi, destule pramatii, destui ponţi şi băseşti, era sortită eşecului. Cine a crezut altfel devine suspect de imbecilitate.