Petru IOSIPESCU

România e o ţară veselă. E plină de oameni trişti, dar e veselă. Un fost şef de vază al PNL, dispărut în ceaţă ca la comandă, a decis să se dea în lături că să-i facă loc lui Klaus Iohannis, luat în calcule de occident ca posibil preşedinte care să le facă lor mendrele în România încă de prin 2008. Revenind la acel lider PNL, Crin Antonescu, căci despre el este vorba, părea că a băgat capul în nisip, precum struţul, nevoind să ne lămurească despre dispariţia sa din prim-planul lumii politice româneşti, ca să-i facă, nu-i aşa, drum deschis lui Klaus Iohannis.

De pe margine, Crin Antonescu scrutează cu un ochi critic întreg spectru politic. Nu-i place ce vede. Este nemulţumit în special de evoluţia partidului pe care l-a condus. Îi vede cu alţi ochi pe foştii săi parteneri. Fostul lider al PNL şi USL constată că scena politică arată mai rău că niciodată. I se pare că noul PNL trăieşte sau vrea să trăiască în umbra preşedintelui Iohannis.

Întocmai ca PDL, care a trăit şi s-a hrănit la umbra lui Traian Băsescu, va sfârşi rău. Constată că nu există o dezbatere publică pe teme serioase. Toată lumea stă şi se întreabă dacă pleacă sau nu Ponta. După trecerea unui timp suficient de lung pentru o decantare, Crin Antonescu mărturiseşte că a demisionat pentru că a ajuns la concluzia că toate partidele sunt un eşec pentru viaţa politică din România.

Crin Antonescu face parte din specia de politicieni tot mai rari care cuceresc prin discurs. Mai degrabă neserios, stăpânindu-şi cu greu spiritul ironic, cel care părea că va deveni preşedintele acestei ţări îşi încheie cariera politică într-un soi de înţelepciune a chibiţului bine temperat, care dă impresia de profunzime. Fără să o aibă. Un om care a condus destinele acestei ţări o vreme, oricât de scurtă ar fi fost ea, nu poate spune că întreaga viaţă politică din România este un eşec. Pentru ca în clipă următoare să dea sfaturi. Până şi Alinuţa Gorghiu îi răspunde ca unui ţăran sfătos de care vrea să scape fără să-l jignească, dar cu care nu este de acord. Da, zice Miţa Baston, vom ţine seama de sfaturile domnului Crin Antonescu. Şi merge mai departe, văzându-şi de treburile ei.

Fostul lider liberal iese foarte rar în public. Probabil, dacă ar ieşi mai des Klaus Iohannis, şi Antonescu ar fi mai activ. De fapt, el nu are în vedere atât eşecul partidelor, cât al personalităţilor proeminente. El sugerează că pe scena politică de azi nu are un adversar pe măsură. Şi s-ar putea să aibă dreptate. De la retragerea lui nu s-a auzit nici un discurs captivant în Parlamentul României. Retorica nu este punctul forte al nici unui politician român. Şi să-i enumerăm: Klaus Iohannis? Scoţi cuvintele din el cu cleştele. Victor Ponta? Vorbeşte, dar nu are discurs. Sfântul Vasile Blaga? Să mergem mai departe. Alina Miţa Baston? Nici pe-atâta. Se ridică la orizont figura unui nou lider, Liviu Dragnea. Cu idei, dar fără discurs. Şi atât. Aaaa, l-am uitat pe Gabriel Oprea, generalul izmenar. Abordează teme pompoase, interes naţional, securitate, seriozitate, dar pe cine mai impresionează? Trebuie să recunoaştem că încă nu a apărut unul mai captivant decât Crin Antonescu. Este interesant chiar şi de pe margine.

Asta înseamnă că scena politică este în aşteptare. Poporul vrea discurs. Şi nimeni nu-i oferă această plăcere. Dar până la urmă cineva de pe margine se va urca la tribună. Şi toţi îl vor ascultă cu gură căscată, chiar dacă nu va spune nimic, dar va vorbi frumos. Să fie acesta chiar Crin Antonescu?