Lucian AVRAMESCU

O caricatură a lui Marian Avramescu, reuşită, altfel n-o promovam, înfăţişează un cabinet dentar din care nu mai iese nimeni, iar celebrele băbuţe găsesc explicaţia anomaliei că dentistul n-a reuşit, cu toate că se chinuie de o lună, să deschidă gura prezidenţială. Cabinetul dentar e…prezidenţial!  Azi am primit o informaţie, prin televizor, fiindcă aici, la Sângeru, în afară de biblioteca de clasici, nu găseşti surse credibile de informare, o informaţie conform căreia vicepremierul Oprea a părăsit, mai iute decât isprăvirea ei, şedinţa de Guvern şi a alergat la Cotroceni, unde s-a văzut fix 15 minute cu preşedintele Iohannis.  Ce or fi discutat ăia doi, se întreabă o reporteriţă? Codul Fiscal, îşi răspunde, mulţumită ca şi când şi-ar fi rezolvat singură nişte trebuinţe care îi zgămâiau fiinţa. O alta, întâmplător, tot reporteriţă, la altă nişă şi pe alt canal, anunţă sobru că vicepremierul Gabriel Oprea a convocat, imediat după întâlnirea cu Iohannis, nu ştiu ce consiliu înfiinţat anume pentru treaba asta, spre a analiza ce analizează îngrijorată de câteva zile toată Europa. E vorba de invazia, din două continente, Asia şi Africa, a mii, sute de mii, în curând milioane poate de oameni asupra bătrânului continent. De ce fug cu copii în braţe, bătuţi la graniţe cu gaze lacrimogene şi cu pulanul european al miliţienilor, acei oameni? Unii fug de terorismul religios. Alţii fug de sete şi de foame. Se încălzeşte global planeta. Mari bucăţi şi felii din gogoloiul albastru devin irespirabile. Fug fie pentru că omul a devenit prea lup pentru om, fie pentru că Dumnezeu nu mai ţine cu noi.

Justificată şi inspirată caricatura domnului Avramescu. Ea îşi află tâlc. Asta nu înseamnă că bruma de analist care a supravieţuit în mine nu poate remarca, tragic şi nu caricatural, că marile subiecte trec neobservate. Madam Merkel, nemţoaica aia care şi când era adolescentă, pozată în pielea goală când se scălda într-o gârlă, nu isca pasiuni erotice, ţipa acum câteva zile că Europa trece prin cel mai greu moment al istoriei ei. Și vorbea despre imigranţi. Două continente se varsă asupra noastră în timp ce la noi Victor Ponta face giumbuşlucuri în şedinţele de guvern, îşi întreabă electoral miniştrii de ce nu dau mai mulţi bani oamenilor, de parcă el n-ar fi vorbit înainte cu ei, promite Republicii Moldova bani şi tuturor, de la vlădică la opincă, belşug. Ce bine ar fi să aibă dreptate, dar, aşa cum îl ştiu, nu-i decât băşcălie. Nu va da nimic nimănui, iar dacă va da, alţii vor lua îndărăt totul, cu dobânzile aferente. Hollande, panicat în micimea lui statuară, remarcă taifunul venit prin Mediterana, iar Italia ameninţă că îşi închide graniţele şi se retrage din UE dacă statele celelalte din clubul măreţ nu realizează catastrofa.

Am  privit şi eu câteva imagini. Unele erau de la graniţa Macedoniei. Altele arătau oameni – bărbaţi, femei, copii ţinuţi cu disperare la piept – alergând prin pusta maghiară. Spre ce? Spre o lume care să-i salveze. Lumea aia nu-i pregătită să-i primească. Are altă cultură, alt mod de vieţuire, se roagă altor zei. Lumea aia a Europei e frământată şi tăiată cu cuţitul de alte nelinişti. Ce să facă ea cu sirienii, cu afganii, cu negrii din ţările africane care mor de sete şi de foame? Unde să-i bage, cum să-i educe când propria noastră autoeducare a dat faliment?

Înţeleg că Iohannis există. Poate că înăuntru clocoteşte ceva. Poate că tace şi face, nu tace şi tace. Convocarea lui Oprea, care, în condiţiile în care Ponta a fost declarat penal, e premier şi în plus răspunde de securitatea naţională, la o discuţie, mi se pare un semn că preşedintele e viu şi se agită. Poate că, în felul lui mut, urlă.