Petru IOSIPESCU

Nu sunt Gică Contra, adică nu sunt împotriva măririi lefurilor medicilor. În sfârşit, s-a trezit şi clasa politică de la vârf şi a constatat, după aproape un sfert de secol, că medicii sunt plătiţi inacceptabil de prost şi că veniturile acestora nu sunt conforme cu pregătirea lor profesională. Victor Ponta, Gabriel Oprea şi ceilalţi care conduc acum România dau semne că încearcă să ia măsuri în acest sens. Măsuri pe care precedenţii guvernanţi, adică Emil Boc, Elena Udrea şi Adrian Năstase, ca să dăm doar câteva exemple, nu le-au luat. Sunt doctori şi doctori în ţara asta şi e din ce în ce mai greu să deosebeşti care-s unii şi care-s alţii, care iau şpagă şi care nu, care pun preţ pe actul medical şi care nu.

Am să vă istorisesc o întâmplare din experienţa mea de viaţă. În iulie 2012 eram la o pensiune de lângă Gura Humorului. Era într-o vineri după-amiază. Atunci am făcut un accident vascular cerebral uşor. Am rămas cu unele schele, dar asta mai puţin contează. Ei, în acele condiţii m-a luat Salvarea şi m-a dus la Spitalul din Gura Humorului. Nevasta-mea, împreună cu un prieten, venea cu maşina în urma Salvării. Medicii de acolo nu aveau secţie de neurologie, aşa că am fost trimis la Suceava. Am ajuns în secţia UPU a spitalului. Nu ştiu ce mi-au făcut, dar m-am simţit bine, cel puţin aşa credeam atunci. M-au ţinut o noapte sub supraveghere. A doua zi am plecat la Iaşi. Ţin să spun că nu am dat un leu nimănui.

Ajuns la Iaşi, m-am internat la Spitalul de neurologie "Nicolae Oblu". Am beneficiat de un tratament adecvat şi după zece zile am fost externat. La sfârşit, nevasta-mea a mulţumit doctoriţei care m-a îngrijit cu câteva sute de lei, aflate într-un plic, nu pentru că a cerut doctoriţa, ci pentru că şi-a făcut datoria de medic, chiar cu acel salariu de nimic. Mă rog, aşa am crezut noi că e bine.

Am auzit, însă, că sunt medici care nu pun preţ pe actul medical.Un astfel de medic se află la Spitalul de Recuperare din Iaşi, la secţia de chirurgie, care nu operează decât dacă are bolnavul un plic considerabil pentru el. Cazul este cunoscut de presa din Iaşi, a fost prins în flagrant, dar nu s-a luat nici o măsură. Continuă să profeseze şi să pretindă şpagă, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. De aceea spun că sunt medici şi medici în România.

Dar şpaga în România este un obicei foarte vechi. Şi se pare că unii ţin cu dinţii să nu dispară. Şi nu va dispărea, chit că au fost mărite salariile. Sunt voci care spun că atenţiile primite de medici sunt un gest de “recunoştinţă pentru profesionalismul” cu care sunt trataţi. Sunt de acord cu această percepţie. În condiţiile actuale, cel puţin aşa se susţine, “plicul alb” va fi impozitat. Ceea ce nu înţeleg este cum îşi vor da seama cei de la Fisc dacă medicul respectiv a luat plicul şi câţi bani i s-au dat? Dar asta, probabil, o vor rezolva cei de la Fisc.

Problema este alta. Gândiţi-vă la banii pe care i-ar putea da un bătrân pentru o injecţie. De aceea, dragi prestatori de servicii medicale, daţi dovadă de puţină empatie! Cum ar fi dacă mâine vă veţi trezi cu casa incendiată, iar pompierul ar aştepta “plicul”, stând cu cisterna plină lângă flăcările care vă mistuie agoniseala de o viaţă, strânsă, de ce nu, pe teancuri de “plicuri albe”?