Petru IOSIPESCU

Conducătorii care în vremuri tulburi, nesigure, mai au chef să plece pe meleaguri luxuriante, scumpe, nefrecventate de pământeanul de rând, dau dovadă de nepăsare, indiferenţă, lipsa de fler şi har politic. Nu merităm să ne conducă astfel de oameni. Dar, mai ştim ce merităm? Ne-am cam diluat standardele. Fumăm orice mahorcă şi ne vedem încovoiaţi de drumul nostru prin viaţă.

Săracii politicieni, îşi caută şi ei tihna departe de ţară, prin locuri scumpe şi pline de exotism! Mamaia nu merge, nici Predeal sau Olăneşti… Păi, nu sunt şi ei oameni? Dar de ce nu au rămas doar oameni şi au vrut să devină politicieni? Nu i-am obligat noi, i-am ales fluturând speranţe, crezând că freamătă în ei patriotismul, dorinţa de a înflori ţara, respectul pentru omul de rând trăitor din minim pe economie! Am rămas doar cu fluturatul.

O fi de la caniculă, o fi de la subconştientul muritorului de rând, lehămătuit de demagogia sterilă şi lichelismul fără leac al politicienilor noştri, subconştient prin care mai facem haz de necaz.

Încuscriţi de vreun an de zile, înfrăţiţi doctrinar şi nu prea, daţi peste cap şi reformaţi ca penelişti nou-nouţi, galben-portocaliii au această obsesie arzătoare: să cadă odată guvernul, să plece Ponta, să vină la Palatul Victoria “guvernul lui Iohannis”, cu premierul “din umbră” Cătălin Predoiu, traseist, oportunist şi cu probleme penale. De ce? Păi, ca să oferim României alternativa fericirii şi prosperităţii şi să scăpăm, odată, ţara de mafioţi, impostori şi incompetenţi, nu? Pupila recent înscăunatului de la Cotroceni, guraliva Miţa Baston (a se citi Alina Gorghiu), prohodea încă din iarnă că guvernul Ponta nu mai are multe zile şi că va face, în curând implozie. Ideea măreaţă a partidului iohannist, spusă în gura mare pe toate canalele media, a fost şi este că să dăm jos guvernul pe cale democratică, pe baza de moţiune de cenzură. Câte moţiuni căzute cu succes, la votul din plenul Parlamentului, n-au moşmondit în ultimele luni alde Blaga, Alinuţa, Petrache, Atanasiu? S-a văzut că nu sunt în stare să strângă o majoritate şi că, pe această cale democratică, n-au putinţa să trântească executivul PSD-UNPR, PLR.

Părerologul Opoziţiei, Sebastian Lăzăroiu, recunoştea în Evenimentul Zilei, că “Ponta e greu de ucis”. Eu aş spune că-i greu de demis, da’ mă rog… Bun. Şi atunci ce-i de făcut? Păi, dacă noi, liberalii, nu putem, atunci să-l dea jos DNA şi binomul manevrat în stil băsist de Iohannis. Şi aşa s-a procopsit premierul în funcţie cu dosar penal, sub acuzaţia de fals şi spălare de bani de pe vremea când nu era demnitar, ci doar simplu avocat. Acuzaţii subţiri, care stârnesc deja ilaritate şi neîncredere în buna-credinţă a procurorului de caz. O făcătură la comandă politică. Dacă nici DNA, nici SRI nu-i vin de hac “pisicuţului”, atunci PNL-iştilor nu le rămâne decât campania furibundă anti-Ponta şi determinarea acestuia, sub presiunea mediatică, să se retragă.

S-a dus Ponta la Stambul să se opereze. În lipsa lui, acasă, s-au spus tot felul de poveşti, că premierul a fugit acolo că să scape de procurori şi că, la întoarcerea acasă, va fi săltat de pe aeroport. A plecat premierul în vacanţă prin Caraibe, spaţial public a fost infestat cu ştiri bombă despre demisia sa la întoarcerea în ţară. Ei, luni seară, într-o ediţie specială la România TV, “fugarul”, “speriatul sub presiune”, Ponta a replicat scurt: “Nu demisionez!”

Sondajele de opinie arată că românii au încredere în acest guvern. Opoziţia, fireşte, vrea debarcarea guvernului. Nefiind în stare să o producă, face orice, că poate se-ntâmplă ceva. Ei, mă gândesc că poate vine o minune din cer şi schimbă guvernul… Sanchi!