Lucian AVRAMESCU

Am scris acum câteva zile, amestecând suflet în cerneală, un text care se cheamă ”Lecţie Regală” şi l-am postat  pe AMPress, unde-mi aştern trăiri, gândiri, sentimente. Am, uneori, ezitări. Citesc replici şi, nu o dată, mă mustră gândul că poate am greşit. Am făcut o plecăciune în faţa gestului dureros al Majestăţii Sale de a-şi da jos de la succesiune unicul nepot care mai putea închega dinastia regală a României. Argumentul, sumar explicat, în stilul parcimonios al comunicatelor Casei Regale, era că nepotul Nicolae nu are atingeri cu modestia şi nici nu înţelege să se consacre, cu întreaga lui viaţă, binelui public. Regele a făcut enorm, neavând un fiu direct, spre a clădi această succesiune la care renunţă cu durere. Ce politician mare de la noi recunoaşte că fiul lui e o loază şi nu merită să fie împărat? Mă gândesc cum a îndesat-o Băsescu pe EBA lui, cea şcolită în bar şi licenţiată în discotecă, pe un scaun înalt de la  Bruxelles, unde au şezut Titulescu sau Iorga? Fără jenă, fără ruşine, prin ordin de vot şi trafic de influenţă. Comparaţia este, fireşte, nepotrivită, nelalocul ei, schiloadă. Dar merită spusă pentru a arăta adâncimea prăpastiei dintre două lumi.

Aseară am auzit cuvântând un scriitor care nu este dintre cei de neglijat şi trece drept un sincer susţinător al monarhiei. El spune, fără ezitare, că gestul Regelui este o lucrătură a securităţii, aceeaşi securitate care a băgat în temniţe vârfurile statului interbelic, a înmormântat regalitatea şi a transportat la Canal intelectualitatea activă română şi patrioţii adevăraţi. E, zice acest formator de opinie, o mizerie făptuită spre a pune punct ideii de monarhie pe care destui români o visează încă. Mâna ar fi, zice el, Duda. Casa regală a fost demolată prin infiltrarea lui aici. Ce să înţeleg? Ce a zis. Dar mai rămâne ceva nelămurit. Regele e prizonier? Dacă da, înseamnă că luciditatea lui, la vârsta pe care o are, s-a dus şi Majestatea Sa trăieşte doar ca un robot captiv. În locul lui gândeşte Duda, decide Duda, acţionează Duda, care are propriul lui program. Margareta, prizonieră a unui sentiment de femeie, e la rândul ei în mâinile ”infiltratului”. Ale lui şi ale altora care-i sunt în spate. Dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că Mihai al României nu ştie ce a semnat, nu ştie ce a decis. Mi-e frică să mă gândesc la asta.

Am fost tentat, ascultând şi alte opinii, de la regalişti pe care-i ştiu şi care coincideau cu cea a vorbitorului de aseară, să-mi retrag textul publicat în urmă cu două zile. Regele a mai trecut, iată, printr-o încercare de asasinat. De astă dată, reuşită. Și totuşi, îndoielile mele persistând, las textul intitulat ”Lecţie Regală” la locul lui şi nu mă dezic de el. Pun alături doar nişte întrebări, cele de mai sus, cărora mi-e greu să le dau un răspuns. Oricare ar fi, răspunsul rămâne aproape tragic. Se tem serviciile de ascensiunea monarhiei în opţiunile cetăţenilor? Nu cred. Cred mai degrabă că nu vor să scape printre degete averea considerabilă adunată de Casa Regală sub patru regi, avere care-i aparţine.