Petru IOSIPESCU

Am început “să trăim bine” de prin 2004 şi credeam că, într-adevăr, Dumnezeu ne pusese mâna în cap. Şi ce bucuroşi mai eram! Am trăit astfel, doar cu speranţe, până când urarea băsistă “Să trăiţi bine” s-a transformat în “Să strângeţi cureaua bine”, că, nu-i aşa, venise criza şi nu se mai putea trăi cu lefuri şi pensii mari, motiv pentru care s-au făcut ajustările de rigoare în acest scop, al traiului mai bun.

De aproape 11 ani, românul este dus cu zăhărelul prezidenţial pe care îl consideră dulce, deşi tot mai multă lume s-a convins că n-are nici un fel de dulceaţă ba, mai mult, este destul de amar. Acel “Să trăiţi bine” a fost un fel de zăhărel pe care l-am servit şi pe care l-am suportat până în momentul când ne-am dat seama că “javra ordinară” trebuia să iasă din schemă pentru a face loc unor zile mai bune. Numai că un alt zăhărel prezidenţial avea să ne fie servit nemţeşte, mai mult de 6 milioane de români înfulecându-l ca pe o pâine caldă după o foame ce durase 10 ani. A fost “asmuţită” diaspora la vot ca să-l aducă pe Klaus Iohannis pe fotoliul prezidenţial. Ei, acest Klaus Iohannis venea cu un prototip absolut al zăhărelului electoral, şi anume, “România lucrului bine făcut”. Adică nemţeşte, “pas cu pas”, fără zgomot de tip băsescian şi, dacă se poate, fără nici un fel de dialog cu poporul care credea, iarăşi, că l-a prins pe Dumnezeu de-un picior.

De fapt, după aproape un an de preşedinţie, Klaus Iohannis ne-a spus că îşi doreşte un guvern al său, că Victor Ponta trebuie să demisioneze şi, de ceva vreme, că noul Cod Fiscal trebuie rediscutat în Parlament. Încolo, plimbări pe unde i-a plăcut, abandon total al dialogului cu presa şi cu poporul, precum şi abandonul diasporei, de care a uitat.

Omul, adică preşedintele României, s-a ocupat şi cu vizitele oficiale, începând cu Berlin, unde s-a întâlnit cu Cancelarul Angela Merckel, fiind primit cu foarte multe onoruri. Doar un cotidian a publicat o ştire mică, iar televiziunile nu l-au băgat în seamă. De-o fi fost şi ceva rezultate pozitive pentru România, n-avem de unde şti.

Pentru rectificarea bugetară, Administraţia Prezidenţială a mai cerut 10 milioane de lei. Cât a cerut, atât i s-a dat, că, deh, pentru mofturile prezidenţiale se găsesc bani. Prin ţară n-a prea fost. Dar pas cu pas, vacanţă după vacanţă.  Acum preşedintele este în concediu de odihnă. Ce-i drept, merită concediu, căci s-a obosit prea mult. De regulă, în vacanţe şi vizite externe pe bani publici, preşedintele Iohannis e numai un zâmbet. Doar acasă, când se substituie preşedintelui PNL, e îmbufnat şi zice mereu “Vreau guvernul meu!”

La preşedinţie deja avem înlocuitor permanent, acesta nefiind altul decât consilierul “atoateştiutor şi făcător” – Dan Mihalache. “Există şi în România motive de optimism” – spunea recent consilierul şi argumenta cu numeroasele posibilităţi ale românilor de a … reconstrui! Păi, bineînţeles, dacă tot am trăit bine zece ani, este normal ca în România lucrului bine făcut să tot reconstruim şi modernizăm vilele de protocol ale şefului statului până ne-om satura.  Şi ne-om satura şi de noul zăhărel prezidenţial! Întrebarea este: trăiţi mai bine acum?