Premieră mondială. Prima şedinţă de Guvern din toate timpurile şi în toate lumile cu democraţie, cu subiect de urgenţă violul, are loc la noi. Violul ca dramă naţională şi ca sport public. Violul ca stare de necesitate. Bravo, Ponta! Sigur că, la cum te ştiu, ai vrut nu să repari sufleteşte amărâta aia de copilă, ci să mai culegi nişte puncte. Le-ai cules. Inclusiv de la mine.
Șapte vlăjgani din Vaslui, antrenaţi la bere, tunşi ultimul răcnet, frumoşi şi întâlnibili în târgurile unde, contra unui leu, dai cu pumnul într-o căpăţână mobilă de cauciuc şi sus, pe ecran, scrie electronic forţa ta în kilograme pe scăfârlie doborâtă, şapte inşi, deci, au schingiuit într-un lan, pe un câmp, o copilă luată de unul, consătean, în maşină, cu promisiunea s-o ducă acasă. Dezmăţul animalic, barbar, scârbos, umilitor e ştiut. Fata n-a murit, doar a leşinat de câteva ori. Nu de plăcere, spune avocata ei şi o cred. A implorat erecţia celor şapte s-o cruţe. N-a fost cruţată, întrecerea vitejească a celor şapte masculi ţinând ore în şir.
Azi evenimentul a intrat în şedinţa de Guvern, partea cu presa. Fireşte că premierul şi-a jucat propria poveste, fireşte că politicienii scot şi dintr-un viol animalic un profit electoral. Ce mai contează?! Nu-şi va da demisia Cazanciuc, parte din jocul politic, fiindcă în biliard trebuiau atenţionaţi nişte judecători incomozi şi procurori care, cică, strâmbă majorităţi. Nu-şi va da demisia nici Ponta, vinovat pentru violuri bugetare, dar nu e primul şi, presupun, nici ultimul care face poştă bugetul. Doar atunci când va strânge un lighean de lacrimi care să-l jelească. Dar e bine că înainte de cuvântul buget, înainte de cuvintele şosele şi nivel de trai şi locuri de muncă a fost abordat frontal violul ca pericol naţional. Și e pericol naţional.
Am copii, băieţi şi fete, mari şi mici. Am nepoate care merg la şcoală. Am grija, mai ales în Bucureşti, ca pe traseul dintre şcoală şi acasă, copilelor mele care trec prin jungla dâmboviţeană, fiindcă jungla nu e doar la Vaslui, să nu li se întâmple o nenorocire. Ce am văzut, înainte de alarma guvernamentală? Am văzut nişte animale sfertodocte tunse scurt, cu viziera şepcii întoarse băşcălios la spate, afişându-şi frontal zâmbetul sigur spre toate camerele care-i filmau. Am văzut nişte mame planturoase de băieţi, ţaţe mândre că au băieţi şi nu nişte fete, copii defecţi, crăpaţi fiindcă au fost, cum aud, scăpaţi pe jos la naştere. Am văzut, fiindcă televiziunile nu s-au abţinut s-o arate, o copilă amărâtă, SINGURA care privea ruşinată în jos în sala de judecată. De ce nu-i privea strivindu-i cu dispreţul ei pe cei care o perforaseră în fel şi chip abuzând de forţa lor individuală şi numerică? De ce nu-i călărea ea în sala de judecată, omorându-i cu sila ei nemărginită? Fiindcă satul are această filosofie imbecilă a superiorităţii bărbatului care ”pune pălăria-n cap şi porneşte noaptea-n sat”, a bărbatului care aduce banii unei neveste neroade, obligată să poarte broboadă de la 16 ani când se mărită, să nu iasă din vorba şi ordinul stâlpului casei. Păi ce stâlpi sunt ăştia de se adună în haită pentru a poseda o femeie? Ce mândrie ai, fă muiere şi mamă grasă de băiat, că fiu-tău e bărbat când el are nevoie să găsească o fată deja răstignită de alţii în care să-şi deşerte şi el spermatozoizii fiindcă singur nu-i în stare să cucerească, să sărute, să alinte? Te-am văzut şi te-am urât mai mult decât pe scârboasa ta progenitură. Îţi aperi copilul? Apără-l, dar nu acum şi nu mai plăti, vânzându-ţi vaca, indivizi care să declare că şi ei i-au tras-o ”curvei”? Tu l-ai făcut în urma unui viol pe cretinoidul ăsta mândru că arată ca un falus? Ai uitat să-i pui minte în cap şi suflet.
De ce se uita fiu-tău semeţ şi de ce îşi ţinea fata aia ruşinată privirea în pământ? Pentru că tu ai moştenit ideea criminală şi imbecilă că femeia-i vinovată în toate şi chiar şi atunci când o răstoarnă o trupă în erecţie şi-i dă fustele peste cap până o leşină de scârbă şi de umilinţă şi de durere?
Nu ştiu dacă şedinţa de Guvern a stabilit ceva despre viol, dacă a dat vreo ordonanţă de urgenţă să le fie tăiate ouăle impotenţilor ăştia care nu-şi pot găsi o femeie sau o iubită decât prin pumni. Știu că, măcar pentru presă, a luat atitudine. Guvernul a luat atitudine. E bine. Că mai încolo va fi tot rău, e altă socoteală.