Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România are pentru noi o veste bună şi una rea. Nu întreb cu care să încep, o dată pentru că ar fi retoric, a doua pentru că e vorba de aceeaşi veste. Săptămâna aceasta a fost semnat contractul "Proiectare şi Execuţie Reabilitare DN 18 Moisei - Iacobeni pentru remedierea lucrărilor existente şi finalizarea lucrărilor rămase de executat: Lot 3 Şesuri - Cârlibaba km 180+850 - km 199+400". Pe înţelesul tuturor, e vorba de drumul care leagă judeţul Suceava de Maramureş, respectiv Iacobeni - Borşa - Moisei. Cine schiază ştie de ce în ultimele ierni a preferat să meargă oriunde în altă parte decât la Borşa. Un drum mai găurit, mai puţin practicabil, mai de coşmar, rar întâlneşti în zilele noastre şi asta în condiţiile în care nu stăm deloc bine la acest capitol. Era deci obligatoriu ca CNADNR să aloce bani pentru reabilitare. Era obligatoriu de mult, după cum se vede chiar din titlul contractului care ne spune clar că banii sunt şi pentru remedierea şi pentru finalizarea lucrărilor. Căci ele, la fel ca toate celelalte lucrări din acest judeţ, au fost de mult începute şi abandonate, fără doar şi poate din motive concludente, oricare ar fi acestea. Din 2011 au fost începute lucrările de reabilitare a drumului, dar în 2014 contractul iniţial a fost reziliat şi totul s-a oprit, în condiţiile în care termenul era oricum depăşit, pentru că lucrarea ar fi trebuit finalizată în august 2013. În situaţia de faţă, concret, e vorba de reparaţia a 19 kilometri din DN18, între localitatea Şesuri, de la graniţa judeţului şi Cârlibaba, pentru care s-au alocat circa 12,2 milioane de euro, finanţare asigurată de Banca Europeană de Investiţii şi Guvernul României. Asta, după ce Compania de Drumuri a semnat pe 3 iunie alte două contracte pentru 49 de km din DN18 până la Borşa - Moisei. Şi totuşi, în cazul depunerii unor contestaţii, semnarea contractului şi demararea efectivă a lucrărilor pot fi încă o dată amânate. Pas cu pas, am putea crede că mergem în direcţia corectă, ceea ce ar face din această veste una bună. An după an, vedem că aici lucrările au început cu stângul, că astfel de contracte pot fi reziliate, iar lucrările stopate în orice moment, ceea ce o transformă într-o veste rea. Iar precedentele ne arată că asta-i regula.