Petru IOSIPESCU

Il Prezidente Klaus Iohannis nu avea nici o şansă să ajungă la cârma ţării. Venit dintr-un orăşel de provincie, neobişnuit cu “politica mare”, primarul de Sibiu apărea pe prima scenă politică a ţării. Era propus candidat de două partide pe cale de a fuziona. Ambele partide treceau printr-o criză. PDL încă nu scăpase de acuzaţia că a tăiat salariile. Trecuse printr-un congres în urma căruia partidul se fracţionase. Al doilea partid ieşise de la guvernare, dar se încăpăţâna să afirme că USL există. Din PNL se desprinsese o aripă care a preferat să rămână la guvernare.

Nici sondajele nu-i dădeau nici o şansă lui Iohannis. Primul tur a confirmat datele din sondaje. Candidatul PNL a obţinut un scor foarte mic, la o distanţă apreciabilă de candidatul PSD. Victor Ponta se vedea deja preşedinte. A împărţit funcţii, şi-a desemnat urmaşul la şefia guvernului, şi-a numit consilierii. Turul doi a venit ca un trăsnet. Românii din străinătate, împiedicaţi să-şi exprime votul de guvernul PSD de teamă că vor vota cu Iohannis, au răsturnat toate sondajele. Iohannis, fără un partid mare în spate, neamţ şi neortodox, a câştigat la un scor umilitor pentru Victor Ponta. Nici până în ziua de azi nu a înţeles cum s-a putut întâmpla aşa ceva.

În schimb PSD a înţeles ce s-a întâmplat. Le-a interzis unor cetăţeni să-şi exercite votul. A supărat opinia publică din ţară. A dus oamenii la o stare de revoltă care i-a scos masiv la vot. Ce a făcut, ce măsuri a luat pentru a recăpăta încrederea votanţilor? Puţine de ordin democratic. În sensul că nu a rezolvat problema votului din străinătate. S-a opus votului prin corespondenţă.

Dar PSD a compensat prostia de la alegerile prezidenţiale cu măsuri economice. A mărit şi întregit salarii şi pensii, a scăzut TVA-ul şi CAS-ul. România a înregistrat creştere economică luând în acelaşi timp şi măsuri populiste, din păcate în defavoarea investiţiilor. Cetăţeanul nu simte acest lucru în mod direct. Se va resimţi mai târziu.

Dar eu am ajuns la concluzia că o geană de nebunie a încolţit în mintea preşedintelui, a partidului care se laudă că l-a adus la putere şi a celor care îl susţin. Încă. Este vorba despre dorinţa neclintită de a schimba cu orice preţ guvernul condus de Victor Ponta şi a instala în fotoliile de la Palatul Victoria doar oamenii “guvernului meu”, după cum s-a exprimat însuşi Il Prezidente Iohannis. Acesta nici nu mai vrea să audă de vreo colaborare instituţională cu guvernul pe care l-a găsit la înscăunarea sa în funcţia supremă în stat şi, nici una nici două, “bagă strâmbe” cu orice ocazie se iveşte. Acum i s-a năzărit că “s-a strecurat o apreciere” falsă despre noul Cod fiscal, că acesta n-ar fi atât de “revoluţionar” cum s-ar fi spus despre el şi, ca atare, l-a retrimis în Parlament pentru rediscutare. Pe Iohannis îl mai deranjează la acest document chiar şi maniera în care se va face scăderea taxelor, aceasta urmând “să pună în pericol sustenabilitatea finanţelor publice”! Măi, să fie! Preşedintele Iohannis îşi cam ia avânt, asemenea predecesorului sau. Ca să nu se vadă acest stil prezidenţial de lucru, cu privire la noul Cod Fiscal, se aruncă pe piaţă vorbe despre prăbuşirea economică a României din perioada lui 2010, când, de asemenea, anterior, se adoptaseră unele măsuri fiscale în favoarea populaţiei. Numai că o analiză atentă, serioasă, arată că unii indicatori macroeconomici de maximă importantă ai economiei ţării nu au scăzut în acea perioadă ci, mai mult, au crescut! Şi atunci, de unde “temerea” bolnăvicioasă a lui Iohannis? El, Il Prezidente al tuturor românilor, vine acum şi dă cu mucii-n fasole, deşi nu a participat la nici o dezbatere, la nici o întrunire pe această temă după ce noul Cod Fiscal a fost supus dezbaterii publice. Iar greşeala majoră pe care o face preşedintele este conturată de faptul că ne demonstrează că nu ştie despre ce este vorba în propoziţie, din moment ce reprezentanţii PNL, cu care se laudă că sunt ai lui, l-au votat în Parlament cu ambele mâini!

Iar frumuseţea bălmăjelii generate de Il Prezidente este impregnată cu fixativ de cine alta decât “prim-trompetista” liberală, madam Alina Gorghiu, care a şi declarat, zilele trecute, că varianta asumării răspunderii Guvernului pe noul Cod Fiscal (după ce “meseriaşul” Iohannis l-a retrimis spre dezbatere în Parlament), “ar fi o bătaie de joc” în absenţa unui consens politic. Ai înnebunit, fato? Ce consens? Nu l-aţi votat şi voi, de-a valma, după ce v-aţi văitat şi aţi acuzat puterea că v-au fost furate toate ideile liberale? Dragi iohannişti, legaţi la ochi şi ahtiaţi după putere, de ce nu vă liniştiţi măcar pe căldura asta? Că e căldură mare şi unora li s-a urcat căldura la cap.