Petru IOSIPESCU

Cu emoţie şi satisfacţie am primit vestea că salariile primilor stâlpi ai României au fost mărite. Vorbim aici de preşedintele ţării, prim-ministru, miniştri, şefi de servicii şi magistraţi. Săracii, chiar o duceau greu. Acum, celor care huzureau li s-a făcut dreptate. Au din plin. Doamne, în ce ţară trăim! Banii ţării se duc tot la cei care-i întorc cu furca. Cum nu le este ruşine celor din fruntea ţării să procedeze în acest mod?

Ar fi fost normal să aibă aceste retribuţii imense după ce salvau ţara de la sărăcie, după ce ar fi dus România pe drumul prosperităţii şi al adevăratei democraţii. Cum îi mai suportă pământul pe aceşti nesătui care se fac că ne conduc, iar noi tăcem ca proştii? Ne uităm la televizor şi cu atât ne alegem. Înjurăm în pumn şi tragem din mămăliga noastră rece!

Arătaţi-mi un ministru, un demnitar cu rang înalt amărât, ca vai de el. Puneţi degetul pe vreunul care nu are vreo două-trei vile, conturi babane, autoturisme de lux, afaceri. De ce era musai să le crească venitul taman acum? Pe cine slujesc, de fapt, guvernanţii, pe noi sau pe ei? Ruşinos! Abject!

Cu nedisimulată făţărnicie, preşedintele Klaus Iohannis a susţinut pe această temă o declaraţie de presă, în care zicea că “a auzit de o asemenea intenţie a Guvernului”. Mai să fie? Cine oare să-l fi informat?

Taman în ultima zi în care prim-ministrul interimar, generalul izmenar, cu patru stele de plastic, Gabriel Oprea, a izbutit să se mânjească niţel cu miere, dacă tot rămăsese jupân peste produsele albinelor ţării. Şi a dat o ordonanţă de urgenţă prin care s-au triplat salariile preşedintelui României, al prim-ministrului şi al altor 46 de demnitari. Unul mai important pentru ţară decât altul. Doar nu putea să-l aştepte pe prim-ministrul Victor Ponta şi acesta să-l tragă de mânecă pe Găbiţa, spunându-i că-s cam mari salariile, iar el este preşedintele social-democraţilor?

Cam la fel s-au mărit şi salariile magistraţilor, crezându-se că astfel nu vor mai fi tentaţi la şpăgi grase şi nu vor mai pune botul la nimic din ce nu li se cuvine. Cum s-ar zice, ar dispărea corupţia. Dar ei au învăţat să înoate şi în noile condiţii. Ca dovadă, procurori şi judecători sunt clienţi ai DNA.

Păi, bine, fraţilor, ăştia sunt oamenii noştri cu funcţii înalte, care pun botul la bani? Unde sunt principiile, morala, devotamentul faţă de neam şi ţară? Au rămas doar lozinci?

Nu ştiu spre ce ne îndreptăm, dar constat, trist, că trăim într-un soi de dictatură, unde banii se împart, prin lege, numai celor cu funcţii înalte. Nu asta este lumea pe care mi-am dorit-o, atunci, în Decembrie ’89.