Petru IOSIPESCU

Pe seama degringoladei, la care se mai adaugă condimentul iute al DNA, PSD strănută continuu, a intrat în faza de a face alergie la orice. Scuipă neliniştit propriul sânge. Pierde vlagă fără să ştim prea bine care îi este suferinţa. Poate aroganţa şi nepăsarea, infatuarea şi parvenitismul, nesimţirea şi linguşeala instituţionalizată ar trebui notate în diagnosticul prezumtiv.

Partidul Social Democrat nu a fost niciodată într-o pasă mai proastă ca acum. Practic, formaţiunea aflată la guvernare este, din păcate, într-o stare de ameţeală. PSD-iştii nu ştiu să-şi vândă marfa! Realizările de până acum, în plan administrativ, economic şi social, pălesc în faţa gafelor, a comunicării ineficiente, a lipsei de unitate.

Liberalii, care au şi ei probleme cu propriii corupţi, cu lipsa de cadre, politicianismul ieftin şi prostia, tot vor la guvernare. Cu cine doresc să iasă în faţă nu ştim. În afară de feţele cât roata carului pe care le ştim de pe vremea guvernării PDL, nu cunoaştem alţii. Tot vor să înlăture Guvernul Ponta, dar nu bazându-se pe argumente solide, pe proiecte, măsuri demne de luat în seamă, ci, aşa, ca în politică, să ne aflăm în treabă. Să fim la putere, că vedem noi cum ne-om descurca.

Mare vâlvă a stârnit propunerea lui Mihai Răzvan Ungureanu la cârma SIE şi, zău, nu înţeleg de unde atâtea resurse pentru muntele de uimire. MRU a fost ministru de Externe, potolit, decent, părea un personaj diferit de turma politicienilor care-şi alungau alene, cu coada, muştele de pe cozoroc. Apoi, încetul cu încetul, Mihai Răzvan Ungureanu s-a dat pe brazda apucăturilor dâmboviţene. A devenit premier, uşor arogant, şi-a descoperit un rafinament latent ce se dorea întreţinut din mulţi bani publici. Oamenii care îşi înfig dinţii în carnea de vită autohtonă, nu în frăgezimea porţiilor de Kobe, îşi amintesc de domnul Ungureanu ca de un înflăcărat susţinător al fostului preşedinte Traian Băsescu, în 2012, când cu demiterea. Acum sigur că acele episoade nu s-au şters nici din memoria liberalilor, care, marţi, s-au văzut puşi în faţa susţinerii lui Mihai Răzvan Ungureanu la şefia SIE. Dar, aşa-i în politică, te mai prefaci c-ai uitat, ştergi unde ai scuipat. S-a schimbat traiul dumneavoastră cu ceva? Nu, a rămas acelaşi. Probabil vă mai amintiţi spovedania lui Traian Băsescu, despre cum l-a pus pe Elvis Săftoiu şef la SIE, pentru că aşa a vrut “sufleţelul” Adrianei Săftoiu. Ei, s-a prăbuşit serviciul? Nu. Dacă sub greutatea lui Elvis Săftoiu, soţul soţiei, nu s-a făcut gaură-n pardoseala SIE, de ce ar fi un risc supleţea domnului Ungureanu, întreţinută, vorba aceea, cu chestii fine? Degeaba sare PSD şi-şi flutură cu mândrie boicotul prin faţă naivilor; dacă ar fi ţinut morţiş ca MRU să nu ajungă şef la SIE, ar fi procedat altfel. Sau, poate există alte înţelegeri în cuibuşorul guvernării. Dacă totul funcţionează pe bază de bună înţelegere, de iertare a păcatelor din trecut, pe o clemenţă ce te mişcă până la lacrimi, de ce ne-ar creşte nouă, acasă, în fotoliu, tensiunea? Dacă nu l-ar fi chemat Ungureanu pe şeful SIE şi el s-ar fi numit altfel, ne garantează cineva că ar fi fost mai bine? Mâine poate fi şi mai rău. Dar şi mai bine…