În ultimii 25 de ani au apărut pe piaţă aşa-numiţi regi ai asfaltului. Cele mai mari tunuri s-au tras la nivel naţional, dar nici Suceava nu s-a lăsat călcată în picioare, fie că a fost vorba de drumuri naţionale, judeţene, prin municipiu sau de acum obsedanta şosea de centură.
La un moment dat, societatea judeţeană de drumuri şi poduri a fost trimisă către faliment pe motiv de „asfaltări electorale”. Până acum nu s-a făcut nici o anchetă pe această temă pentru a se stabili dacă la mijloc au fost chestiuni de ordin politic, dar la cantitatea de documente ridicate de procurorii structurii centrale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu ar trebui să avem prea mult de aşteptat pentru a ne lămuri în această privinţă.
Am văzut în anii care au trecut firme de profil care au sucombat, dar şi societăţi care au plecat de la câteva roabe şi măturoaie pentru a avea acum utilaje moderne. Fireşte, totul s-a făcut pe banii contribuabililor, cărora li s-a explicat ori de câte ori a fost nevoie că asfaltul nu rezistă la frig, la ceaţă şi la greutatea bicicletelor şi trebuie refăcut. Am văzut asfaltări peste asfaltări, dar asta nu a însemnat că am avut şi şosele.
Pe principiul baladei Meşterului Manole, ce ziua se ridica, noaptea se sfărâma. Oricine are de tras o conductă de canalizare sau un cablu de internet sparge şoseaua, pe care, teoretic, trebuie să o aducă la acelaşi stadiu la final. Ceea ce nu se întâmplă niciodată. Nu ar fi mai simplu ca administraţiile locale sau conducerea judeţului să le impună celor care au de executat tot felul de lucrări să apeleze la tehnologia săpatului pe sub şosea? Adevărat e că aceste operaţiuni sunt mai costisitoare, dar cu ce am greşit noi pentru a sponsoriza an de an lucrările unor persoane sau societăţi particulare?
După ani şi ani de furt cu şi de asfalt cred că a venit vremea unor deconturi. Îmi leg speranţele că DNA va desluşi măcar parţial această fraudă uriaşă şi că, pe viitor, nu se va mai fura ca până în prezent.
În caz contrar, nu-mi rămâne decât să pomenesc un cuvânt din „Asfalt Tango”, filmul românesc de acum 20 de ani: „Merde”. Sau căcat, că sună mai frumos în limba română.
(19 mai 2015, 11:49:46