A trecut 1 Mai, s-a deschis sezonul la mici şi grătare, dar şi la litoral. Chiar dacă noi, sucevenii, suntem cam departe şi majoritatea la altă vârstă decât cea a studenţiei ca să fim şi noi consumatori de minivacanţa de mai la malul mării, când vine vara de-adevăratelea tot facem un efort şi umplem trenul sezonier spre Mangalia. Majoritatea familiilor cu vârste cuprinse între 30 şi 50 de ani, eventual cu unul, doi copii preferă pachetele all-inclusive. Argumentul suprem este că nu-şi mai bat capul cu mâncarea, iar copiii sunt implicaţi în diverse activităţi. Căci pentru asta merge românul în vacanţa de vară – să le ia cineva de pe cap două mari probleme ale vieţii cotidiene - mâncarea şi copilul. Nu merge pentru relaxare, pentru bucuria de a vedea ceva inedit sau încărcat de cultură şi nici pentru a face ceva deosebit, care să-i facă viaţa mai frumoasă, mai spectaculoasă. Românul nu-şi doreşte decât să vină din vacanţă cel mult oleacă mai odihnit decât a plecat. Iar dacă a şi mâncat bine, totul e perfect. S-au făcut nişte studii despre comportamentul culinar al românului consumator de pachete all-inclusive. Bărbaţii români iau în farfurie, în medie, 2,5 porţii de mâncare din fiecare fel, o mare cantitate rămânând neconsumată, în timp ce femeile obişnuiesc să consume porţiile normale, cu predispoziţie spre produsele vegetale. În topul preferinţelor culinare ale bărbaţilor, "vedetele" serviciilor hoteliere all-inclusive de pe litoralul românesc sunt micii, cârnăciorii afumaţi, fripturile de porc şi vită, ciorbele de burtă şi văcuţă, tigaia picantă, tochitura dobrogeană, puiul la ceaun şi pastrama de oaie. Nu mi-am propus nici eu şi cred că nici studiul cu pricina să facă o analiză sexistă, dar rezultatele fac diferenţa. Oferta all-inclusive pare a se potrivi de minune românului ca tip de consumator, dată fiind creşterea acestui tip de turism, ca şi a numărului de clienţi, pe an ce trece. Chiar şi estimările pentru această vară sunt pozitive, mai ales că turiştii de acest tip au o mare calitate, fidelitatea. Rar am auzit un român care să fi fost într-o vacanţă all-inclusive şi să fi spus: gata, nu mai vreau. Dar ce ştiu eu? N-am fost niciodată la all-inclusive.