Sandrinio NEAGU

Săptămâna trecută s-a sărbătorit Joia Verde sau Paştele Ţiganilor. Este un obicei care are loc an de an la Gulia, lângă Dolhasca, acolo unde trăieşte o importantă comunitate a ţiganilor din judeţul Suceava.

La faţa locului s-au adunat sute de oameni, dar şi reprezentanţi ai Prefecturii Suceava, ai Primăriei Dolhasca şi şefi ai Partidei Romilor. Toate bune şi frumoase, până când a venit vremea spectacolului.

Aşa cum s-ar fi aşteptat orice om cu capul pe umeri, programul de muzică şi dansuri ţigăneşti trebuia să fie atributul exclusiv al ţiganilor. Ei bine, nu!

Un superb program de dansuri ţigăneşti a fost oferit de reprezentanţii Ansamblului "Ciprian Porumbescu" din Suceava, recital care face parte, de altfel, din repertoriul lor de mai mulţi ani. Apropo, cine o fi plătit această reprezentaţie? Cumva Consiliul Judeţean Suceava?

Revenind la evenimentul de săptămâna trecută, trebuie spus că ţiganii de pe margine au aplaudat îndelung programul românilor de pe scenă, ca într-un film perfect al absurdului.

Nici muzica nu a fost interpretată de ţigani, în formaţie regăsindu-se cu greu un membru al acestei etnii.

Se pare că în zeci de ani lucrurile s-au inversat radical. Cel puţin în domeniul artistic. Românii cântă şi dansează pentru ţigani şi nu aşa cum se întâmpla odinioară, când ţiganii erau recunoscuţi şi apreciaţi ca menestreli desăvârşiţi.

Să fiu ţigan şi să-mi cânte un român la propria petrecere mi se pare de-a dreptul neverosimil. Păi la câţi ţigani sunt pe străzile din Roma, Paris sau Oslo se forma nu doar o formaţie de lăutari, ci o filarmonică lărgită. Iar dacă s-ar fi dorit acest lucru nu cred că era nici o piedică. La câţi bani s-au aruncat pe fereastră pentru integrarea ţiganilor, un 5% pentru un astfel de proiect cu şanse mari de reuşită era chiar o nimica toată.

Adică vrei să-i integrezi pe ţigani oferindu-le cursuri de recalificare în tot soiul de meserii apuse sau fără viitor, dar nu te gândeşti să-i perfecţionezi şi să-i organizezi în ceea ce ştiu ei foarte bine: muzica.

Un astfel de proiect ar fi avut un dublu rol: se cheltuiau în mod util banii europeni şi, în plus, un turneu european cu actualii trubaduri ai străzilor occidentale ar fi putut contribui la creşterea imaginii României într-o perioadă în care intoleranţa creşte proporţional cu fiecare faptă reprobabilă atribuită celor care provin de pe meleagurile noastre.

Să cânte muzica? Da, dar depinde cine dă din arcuş, unde o face şi în ce condiţii.