Lucian AVRAMESCU

Preşedintele Iohannis, obosit de pălăvrăgelile celor care-l acuză că nu vorbeşte, a vorbit ieri cu îmbelşugare. A răspuns tuturor întrebărilor, unele legitime, deştepte, câteva imbecile. Între altele, neamţul nostru a explicat din nou şi de ce vrea un guvern al lui. Eu am speranţa că acest sibian ne-chel, ne-cocoşat, ne-bâlbâit, ne-alcoolic, care stă drept lângă drapelul României, vrea să facă o ”nemţie"  pe Dâmboviţa, o nemţie a noastră şi a lui. Cu cine s-o facă? Cu Ponta Victor şi cânepa din care-i toarsă pânza lui de gugumani şi bandiţi, gen Vâlcov? Imposibil. Trage nădejde să şi-l facă, ”guvernul meu”, din materia primă a opoziţiei! Mă face să râd ca să nu plâng. Deşartă iluzie, neamţule! Și în guvernul ăsta şi în ălălalt, proiectat, pute pământul de hahalere, nulităţi şi hoţi. Pe cât de norocos a fost în alegeri Iohannis, după ce i-au tot pus tălpi, când Băsescu, refuzându-l ca premier legitim, când Ponta, refuzându-l ca vicepremier liberal legitim, refuzat în toate nominalizările, dar nominalizat, în sfârşit, de alegători, pe atât a fost de ghinionist în moştenirea politică. Pleacă la drum cu boii împiedicaţi. Niciodată clasa noastră politică n-a fost mai otova, mai o apă şi-un pământ, mai săracă în entuziasme şi valori. Din ce lut şi din ce plastilină să modelezi, domnule Iohannis, „guvernul meu”? Toţi sau aproape toţi sunt curviţi prin toate partidele şi prin toate paturile politice, iar dacă Băsescu ţopăie acum pe morminte, vesel ca un catâr înfierbântat, este pentru că-i are pe toţi încopciaţi în sereiul lui de acasă, doldora de dosare. E averea cu care a plecat de la Cotroceni şi averea cu care s-a mutat în Palatul Regal de la Scroviştea, adăugând o nouă pagină la mizeria coabitării. În subordinea cui se află Regia caselor de protocol şi a viloaielor statului?

Nu-l poţi schimba, domnule Iohannis, pe Ponta, nu pentru că n-ar trebui schimbat, dar materia viguroasă din care vrei să-ţi clădeşti oameni lipseşte. Plastilina politică a produs, prin refrământare, aceiaşi soldaţi, modelabili de interesul buzunarului, care au depus şi vor depune jurământul faţă de patria portofelului personal. Orice tornadă ridică în vârf pleava şi gunoaiele. E ceea ce ţi se oferă spre a face nemţia noastră. Ai, înţeleg, răbdare. Eu mi-am pierdut-o şi la ce văd că se ridică în şcolile noastre politice ”de vară” sau ”de iarnă”, preluând şi dezvoltând răul, perfecţionând hoţia, nu-mi mai acord şansa de a-mi reface vreodată optimismul.