Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Câteva săptămâni petrecute departe de viaţa boemă şi lipsită de griji ridicată pe bani din afaceri cu statul sau cu administraţiile publice locale au darul de a schimba mentalităţi.
Şi nu mă refer aici la cei care pleacă în concediu pe Coasta de Azur sau în Alpii din Austria, ci la un alt tip de „călătorie”. Una în care se merge cu cătuşe la mâini şi despre care nimeni nu ştie când se termină. O „excursie” în care nu prea îţi alegi colegii de cameră şi în care nisipul de la Mediterana se vede doar la televizor, acolo unde acesta există.
Valul de reţineri şi arestări din ultimele luni a condus la necesitatea extinderii spaţiilor destinate persoanelor private de libertate. E un semn că acţiunile DNA şi DIICOT nu se vor opri.
Totuşi, nu vreau să vorbesc aici despre ceea ce se vede deja cu ochiul liber la toate posturile de televiziune şi prin toate ziarele tipărite sau online. De ceva vreme a apărut un nou fenomen care înfloreşte de la o zi la alta: delaţiunea.
Oameni care până mai ieri erau puternici pe poziţii şi îşi permiteau să persifleze tot ce era în jur şi-au dovedit micimea la scurt timp după ce au ajuns după gratii. Iar pentru a-şi salva pielea au găsit calea cea mai simplă pentru ei: să-şi toarne cu sârg colegii alături de care au furat. Probabil se merge pe principiul împreună la bine, împreună şi la greu, ceea ce nu este rău, pentru că în felul acesta reuşim să aflăm şi noi cine şi cum a furat în aceşti ani.
Numai că, acest proces are şi partea lui perversă, în sensul că sediile din ţară ale DNA-ului vor fi luate cu asalt de toţi cei care cred că ştiu despre existenţa unor fapte penale. Cu siguranţă vor fi şi plângeri întemeiate, cu documente, nume şi fapte, dar va fi şi mult balast, poveşti nemuritoare puse pe hârtie din bârfa străzii.
Suntem într-o etapă extrem de agresivă a delaţiunii, iar dacă nu se va interveni pentru a stopa plângerile cu tentă şi nefondate riscăm să blocăm activitatea parchetelor şi, în special, a DNA-ului, instituţie la care românii încep să se uite ca la un soi de sfânt.
Sper să existe şi o parte pozitivă, în sensul că oamenii care îşi propun să se căpătuiască rapid din bani furaţi să se gândească de câteva ori înainte de a-şi băga mâna unde nu trebuie.
