Ne mai lipsea doar un război
Are de toate România
ne are încă şi pe noi
e drept, răriţi de boli şi foame,
ne mai lipsea doar un război.
Teren de curve-n libertate
şi doar vreo două-n puşcărie
care-s o clipă recoltate
şi retrimise să ne-mbie.
Unele-s unii, nu-s doar dame,
slugi ale mafiei, anexe
căci ţara nu discriminează,
hoţii ne sunt de ambe sexe.
De douăzeci şi cinci de ani
ne fură harnic, cu ardoare
fără ca vreunul să ajungă
măcar turistic la răcoare.
Avem spitale fără doctori
şi bieţi bolnavi fără vreo şansă
destui magicieni politici
şi-o viaţă ce-i mereu în transă.
Aşteaptă pensia bătrânii
un biet bacşiş care le vine
la patru săptămâni o dată
dar e prea mică şi nu ţine.
În Europa ne e locul
fruntaş distant la viaţa gri
am depăşit toţi prăpădiţii
în graba de-a ne amăgi.
Acum, de-un timp, mândrie mare
veni-va în curând război
armatele brav echipate
se vor cafti aici, la noi.
Tresaltă pieptul de mândrie
în veteranul geto-dac
dar cel ce va muri-i tot el
măcelul fi-va tot un drac.
Are de toate România
ne are încă şi pe noi
e drept, răriţi de sărăcie,
ne mai lipsea doar un război.
Aveţi milă de soldaţi
Nu-i mai, nu-i mai număraţi
aveţi milă de soldaţi
numărând din şapte-n doi
şi-apoi unul, biet altoi, care s-a ascuns în noi.
Aveţi milă de soldaţi
nu-i mai, zilnic, antrenaţi
învăţându-i cum să moară
alegând moartea uşoară
nu de glonţ, nu de şrapnea
ci de hotărârea ta.
Domnule foarte-maior
şi domnule abator
uite-l p-ăsta mic şi drept
l-ai proptit cu-n glonţ în piept
şi-are-acasă o iubită
ce se vede părăsită
şi oricât l-ar aştepta
altuia se va dona
c-aşteptarea este grea.
Îţi scriu, dragă preşedinte
şi de soldaţi, diriginte,
domnule felcer de oşti
nu te face că-l cunoşti
pe soldatul ce-a murit
cu chipiul ruginit
îl ştie doar draga lui
ce-i punea izmana-n cui
şi-l iubea pe îndelete
cum fac fetele de fete.
Azi a mai pierit îmi spui
un soldat al nimănui
fiindcă încă n-apucase
să-şi pună pieptar la oase
şi-a trecut prin el şoptit
verbul care l-a murit.
Cum să-l decoreze el
preşedintele meu chel
sau cu păr destul pe spate
şi pe umeri şi pe coate?
Să îl decoreze ţara?
Nici ea, poate primăvara
şi iubita lui străpunsă
de săgeata lui ascunsă
de soldat înfometat
care se vedea bărbat.
Doar iubita lui, doar ea
îl mai poate decora.
Domnilor maiori de stat
cu iubite în palat
lăsaţi bietul meu soldat
cu rucsac şi baionete
să se bată pentru fete
ăla e războiul lui
nu-i puneţi dragostea-n cui.
Primăvară, primăvară
plouă cu soldaţi pe ţară.