Lucian AVRAMESCU

Nu deschid bine fereastra dimineaţa că din partea ailaltă, prin geamul televizorului, se revarsă în odaia mea un purcoi de arestaţi cu cătuşe petrecute la tivul mânecii. Parcă Ivan Turbincă-şi revarsă sacul în care a îndesat, ca-ntr-o poveste, pe care am mutilat-o eu, găsindu-i alte dezlegări, zombi şi fantome, vârcolaci şi ciociolaci, vampiri şi strigoi, claie peste grămadă. Tragi de piciorul unui hoţ de cai din Brăila şi ţipă Pinalti că l-ai apucat de bătături, chemi o descântătoare care-a păcălit o mireasă la dat în bobi pe chestiuni de măritiş şi-ţi răspunde Greblă din Curtea Constituţională, făcut chisăliţă între o vedetă fotbalistică şi doi foşti miniştri. Îl chemi la vorbitor pe Vasile şi vin Videanu, Voiculescu şi Vanghelie, phiu, că ăsta nu-i. Udrea, Dumnezeule, Udrioara din Pleşcoi, e strigată şi ea la catalog şi vine chiar ea, vine vărgată la vorbitor. Păi cum să nu plângi neamule? Cea despre care un megieş din Cotroceni, băiat de casă sau fată de casă, cu acces la odaia cu minuni, povestea cum stătea ea pisică, adunându-şi pe un fotoliu, delicatele picioruşe semiîmbrăcate, semidezbrăcate, şi torcea lângă preşedinte, timp în care ăla primea prim-miniştri, miniştri, generali şi amirali şi chiar stătea la taifas cu alţi şefi de stat! Nuţica torcea pe perne, somnoros întinzându-se, cu pantofii zvârliţi în odaia prezidenţială de lucru, cu drăgălaşele ţurloaie adunate sub poponeaţă, torcea, torcea, torcea şi doar arar suna pe câte unul să-i aducă iute, dar iute, o poşetă cu un milion de parai străineşti că s-a terminat bugetul de ţigări. Ce scenă de prerafaelism şi renaştere timpurie, ce bucolică de castani ai grădinii care se holbau cu pleoapele lor verzi la tandreţea unei pagini de istorie românească nescrisă încă şi încăpută doar în bancuri şi manele – ”fă-mă, mamă, şef de stat / s-a-jung şi eu la Palat / cu Nuţica goală-n pat!” Prostii! Unde ajungem dacă ne luăm după toţi lăutarii manelişti?

Imaginea s-a stricat brusc ca o maioneză, în momentul în care bărbatul, că el e mereu ghiolban şi nesimţit (îţi aduce bomboane şi sarailii până dă jos rochia de pe tine, şi pe urmă te uită nu doar goală, ci chiar borţoasă în zăpadă, noroc cu sterileţii ăştia), până când ghiolbanul, zic, dat afară de ghemul care s-a terminat al mandatelor, s-a uşchit la nevastă şi nepoţi, iar în odaie s-a instalat, singur cuc deocamdată, neamţul din Sibiu. Geaba pisicuţa a ţesut, ca Penelopa, preş roşu pentru pasul marinarului care să-l aducă în casa mare a PMP, geaba a pus flori afrodisiace în geam şi a frecat ca grecii antici, cu mentă, masa biroului pe care fostul preşedinte – aşa se lăuda – poate arăta ziaristelor moace ”cum se face”  dacă se întind niţel pe tăblie, că ele proastele nu ştiu. Geaba aia, geaba ailaltă. S-au dus tandreţurile pe Apa Sâmbetei, s-a dus risipa de petale şi candori înmiresmate. Lăsată nu doar dezbrăcată în viscol, sau în jenanţi chiloţi tetra în faţa Kruelei Kovesi şi a unuia Coldea, bodyguard al fostului, care cândva îi pupa pantoful uitat pe duşumea, iar azi o violează pe salteaua codului penal, punând-o în poziţii neîncercate, Nuţica geme, ţipă, urlă, dă din deşte şi din genunchi, iar măgarii de vasali care-i pupau în patru labe încheietura n-o mai aud. Ţesătura partiduleţului ei se destramă ca un ciorap, iar tocul puşcăriei fredonează, spre a o întâmpina ca la nuntă, ”unde e iluziile mele / care le-am perdut”.

Se încheie, cu Nuţica, intrarea la întuneric a unei armate sau acum se sună marea mobilizare la castron şi gamelă? Dacă tot îi bagă pe toţi, politicieni, parlamentari, oameni şi oame de afaceri, procurorii îi bagă pe procurori, iar judecătorii le dau ani grei judecătorilor, cine mai rămâne? În vremea lui Ceauşescu era un banc, apropos de faptul că toţi părăseau ţara, fugeau peste graniţă: ultimul care pleacă să stingă lumina! Cine va stinge lumina? Eu zic că la urmă de tot, când Coldea o va aresta pe Kovesi, iar Kovesi îi va pune cătuşe lui Coldea, printr-o sforţare patriotică, amândoi să stingă lumina, cătuşă lângă cătuşă. Păcat de risipă - nu? - într-o ţară dusă toată la puşcărie, că plebea e de mult în puşcăria sărăciei!